Specificul umanismului românesc se cristalizează în secolul al XVII-lea prin scrierile și activitatea unor cărturari precum Udriște Năsturel, Varlaam, Simion Ștefan, Dosoftei, Nicolae Milescu și apoi a marilor cronicari moldoveni Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce urmați de Dimitrie Cantemir și munteni stolnicul Constantin Cantacuzino, Radu Greceanu, Radu Popescu.

Influența cronicilor asupra literaturii române moderne este indiscutabilă. Pentru scriitori, ele au fost un tezaur de teme, personaje, subiecte. Letopisețul Tării Moldovei a lui Grigore Ureche a fost sursă de inspirație pentru Costache Negruzzi în nuvela Alexandru Lăpușneanul, pentru Vasile Alecsandri în Dumbrava Roșie și în drama Despot Vodă, pentru Delavrancea în trilogie Moldovei și pentru Sadoveanu în romanele Frații Jderi și Nicoară Potcoavă. De neamul moldovenilor a lui Miron Costin a servit drept izvor lui Hasdeu, Sadoveanu (Neamul Șoimăreștilor) și altora, iar O samă de cuvinte a lui Ion Neculce a fost punctul de pornire în operele lui Alecsandri, Bolintineanu, dar și Sadoveanu, care l-a luat drept model stilistic.

Tonul vehement polemic cu tendința de satiră și caricaturizare al cronicarilor munteni (Radu Greaceanu, Radu Popescu)au influențat dezvoltarea pamfletului românesc, ilustrat de IH Rădulescu, ND Cocea, Tudor Arghezi etc.

Cronicarii nu au lăsat urmașilor doar o simplă înșiruire de imagini din trecut, chiar dacă rolul lor primordial a fost acela de recuperare a trecutului poporului nostru, câteva forme esențiale ale expresiei literare sau un tablou al ființei noastre naționale, ci și o anumită înțelegere a scopului creației culturale în slujba binelui, a frumosului și a adevărului.

ISTORIOGRAFIE

  • Cronicile au pus bazele istoriografiei românești.
  • Reprezintă contribuția documentară cea mai bogată pentru istoria noastră medievală.
  • Au transmis un număr de idei fundamentale pentru etnogeneza românilor (romanitatea poporului, latinitatea limbii, continuitatea, unitatea

LIMBA ROMÂNĂ

  • Reprezintă un nivel superior de folosire a limbii române vechi față de textele religioase.
  • Ele sunt o mărturie a eforturilor de transformare a limbii din mijloc de comunicare directă într-unul de creație și transmitere a culturii.

LITERATURĂ

  • Cronicile conțin primele elemente de compunere în limba poporului; în ele se găsesc primele forme ale literaturii române originale
  • Deși sunt scrieri istorice, ele au și o valoare literară care rezultă din:
  1. Participarea autorilor la judecarea oamenilor și a evenimentelor (deci din caracterul subiectiv al relatării)
  2. Caracterul memorialistic al multor pagini
  3. Prezența unor procedee ale prozei artistice (narațiunea, caracterizarea, descrierea, portretul, dialogul etc.).

 

BIBLIOGRAFIE:
Gheorghiu Vladimir; Nicolae Manolescu; Nicolae I. Nicolae; Constantin Otobâcu – Limba și literatura română, Manual pentru clasa a IX-a, Editura didactică și pedagogică, București, 1985;