Adjectivul

DEFINIȚIE: adjectivul este partea de vorbire care arată o însușire a unui obiect, a unei ființe

FELUL ADJECTIVULUI:

1.      Adjectivul  poate fi simplu – acru, bun, cald frumos etc.

                                          compus – alb-argintiu, cumsecade etc.

2.      Adjective                variabile – a) cu o terminație – verde, mare, dulce, limpede etc.

b) cu 2 terminații – frumos – frumoasă

bun – bună

roșu – roșie

invariabile [nu-și schimbă forma în vorbire] – bleu, crem, maro, eficace, oliv, atroce, perspicace, propice, vivace, gata, cumsecade etc.

FUNCȚIILE SINTACTICE ALE ADJECTIVULUI:

Adjectivele care însoțesc și determină un substantiv au funcția sintactică:

• de atribut  (AT)

                         Radu    este un băiat inteligent.

• de nume predicativ (NP).

                          Casa este frumoasă.

• de complement indirect (CI)

   Din mare s-a făcut mic.

• de complement circumstanțial de mod comparativ (CCM)

Mărul e mai mult crud decât copt.

OBSERVAȚIE: Spre deosebire de substantiv, adjectivul în vocativ care însoțește un substantiv are funcția sintactică de atribut adjectival (AT adj).

Vino, dragă primăvară!

Acordul adjectivului: Adjectivele care însoțesc și determină un substantiv se acordă în gen, număr și caz cu acesta.

MASCULIN

Ex. copac frumos   –   copaci frumoși

ramurile frumosului copac   –   ramurile frumoșilor copaci

FEMININ

Ex. carte frumoasă   –   cărți frumoase

pozele frumoasei cărți   –   pozele frumoaselor cărți

Gradele de comparație ale adjectivului:

Majoritatea adjectivelor au grade de comparație.

Gradele de comparație sunt:

Pozitiv              –                                 frumos

Comparativ   – de superioritate       mai frumos

                         – de egalitate               tot atât de frumos

                         – de inferioritate          mai puțin frumos

Superlativ    – relativ                       cel mai frumos

                       – absolut                      foarte frumos

OBSERVAȚII     Superlativul absolut se mai poate forma prin:

a)       adverbe și locuțiuni adverbiale legate de adjectiv prin prepoziția de: extraordinar, grozav, minunat, neînchipuit, din cale afară, nespus, fantastic de frumos. Adverbul tare se leagă d i r e c t de adjectiv.

b)      diferite expresii în care adjectivul este însoțit de un substantiv ce-i dă valoare de superlativ absolut:

Ex. deștept foc,

foc de deștept,

deștept nevoie mare

c)      repetarea adjectivului: era o fată frumoasă, frumoasă

d)     lungirea și repetarea unei vocale: maaare, acruuu

Adjective care nu au grade de comparație:

a)      adjective care prin  sensul lor exprimă însușiri ce nu pot fi comparate:

viu, mort perfect, principal, veșnic, complet, strămoșesc, muncitoresc etc.

b)      adjective care în latină reprezintă forme de comparativ sau superlativ

posterior, suprem, superior, inferior, minim, maxim, optim etc.

Locuțiunile adjectivale: grupul de cuvinte care au înțeles de adjectiv se numesc locuțiuni adjectivale:

Ex. om cu stare                 –     bogat

om cu scaun  la cap    –     înțelept

lucru de căpătâi         –      principal

om cu dare de mână   –      darnic

om de nimic               –       josnic

cu chef                        –      vesel, dornic

Schimbarea valorii gramaticale:

1.      Substantiv, prin articulare, marca substantivului. – Înțeleptul poate răspunde la multe întrebări.

2.      Adverb – Cântă frumos.

Valoarea stilistică a adjectivului:

Epitet – zi senină, blânda lună, suflet rătăcitor

Personificare –  Marea se arunca furioasă.

Toamna, tristă și înăbușitoare.

Noapte neagră și mohorâtă.

OBSERVAȚIE Adjectivele pronominale sunt părți de vorbire care  nu pot avea atribut

Vezi și Acordul dintre adjectiv și substantiv la genitiv