DEFINIȚIE: adjectivul este partea de vorbire care arată o însușire a unui obiect, a unei ființe
FELUL ADJECTIVULUI:
1. Adjectivul poate fi
simplu – acru, bun, cald frumos etc.
compus – alb-argintiu, cumsecade etc.
variabile – a) cu o terminație – verde, mare, dulce, limpede etc.
b) cu 2 terminații – frumos – frumoasă
bun – bună
roșu – roșie
invariabile [nu-și schimbă forma în vorbire] – bleu, crem, maro, eficace, oliv, atroce, perspicace, propice, vivace, gata, cumsecade etc.
FUNCȚIILE SINTACTICE ALE ADJECTIVULUI:
Adjectivele care însoțesc și determină un substantiv au funcția sintactică:
de atribut (AT)
Radu este un băiat inteligent.
de nume predicativ (NP).
Casa este frumoasă.
de complement indirect (CI)
Din mare s-a făcut mic.
de complement circumstanțial de mod comparativ (CCM)
Mărul e mai mult crud decât copt.
OBSERVAȚIE: Spre deosebire de substantiv, adjectivul în vocativ care însoțește un substantiv are funcția sintactică de atribut adjectival (AT adj).
Vino, dragă primăvară!
Acordul adjectivului: Adjectivele care însoțesc și determină un substantiv se acordă în gen, număr și caz cu acesta.
MASCULIN
Ex. copac frumos – copaci frumoși
ramurile frumosului copac – ramurile frumoșilor copaci
FEMININ
Ex. carte frumoasă – cărți frumoase
pozele frumoasei cărți – pozele frumoaselor cărți
Gradele de comparație ale adjectivului:
Majoritatea adjectivelor au grade de comparație.
Gradele de comparație sunt:
Pozitiv – frumos
Comparativ – de superioritate mai frumos
– de egalitate tot atât de frumos
– de inferioritate mai puțin frumos
Superlativ – relativ cel mai frumos
– absolut foarte frumos
OBSERVAȚII Superlativul absolut se mai poate forma prin:
a) adverbe și locuțiuni adverbiale legate de adjectiv prin prepoziția de: extraordinar, grozav, minunat, neînchipuit, din cale afară, nespus, fantastic de frumos. Adverbul tare se leagă d i r e c t de adjectiv.
b) diferite expresii în care adjectivul este însoțit de un substantiv ce-i dă valoare de superlativ absolut:
Ex. deștept foc,
foc de deștept,
deștept nevoie mare
c) repetarea adjectivului: era o fată frumoasă, frumoasă
d) lungirea și repetarea unei vocale: maaare, acruuu
Adjective care nu au grade de comparație:
a) adjective care prin sensul lor exprimă însușiri ce nu pot fi comparate:
viu, mort perfect, principal, veșnic, complet, strămoșesc, muncitoresc etc.
b) adjective care în latină reprezintă forme de comparativ sau superlativ
posterior, suprem, superior, inferior, minim, maxim, optim etc.
Locuțiunile adjectivale: grupul de cuvinte care au înțeles de adjectiv se numesc locuțiuni adjectivale:
Ex. om cu stare – bogat
om cu scaun la cap – înțelept
lucru de căpătâi – principal
om cu dare de mână – darnic
om de nimic – josnic
cu chef – vesel, dornic
Schimbarea valorii gramaticale:
1. Substantiv, prin articulare, marca substantivului. – Înțeleptul poate răspunde la multe întrebări.
2. Adverb – Cântă frumos.
Valoarea stilistică a adjectivului:
Epitet – zi senină, blânda lună, suflet rătăcitor
Personificare –
Marea se arunca furioasă.
Toamna, tristă și înăbușitoare.
Noapte neagră și mohorâtă.
OBSERVAȚIE Adjectivele pronominale sunt părți de vorbire care nu pot avea atribut
Felicitări pentru răbdarea de care dați dovadă pentru a răspunde întrebărilor, am întâmpinat și eu dificultăți în rezolvarea unor exerciții la clasă și am fost pusă în situația să-mi întreb colegii cu mai multă experiență care m-au lămurit, dar acum că am descoperit acest site, când am vreo nelămurire am să mă adresez dvs!
Vă așteptăm întrebările și sperăm să fim la înălțime. Numai bine!