Analiza morfologică

SUBSTANTIVUL

1. Funcția sintactică;
2. Felul: comun/propriu; simplu/compus;
3. Genul: masculin/feminin/neutru. Pentru substantive nume de ființă se specifică m o b i l (forme diferite de gen leu/leoaică ) sau e p i c e n (aceeași formă pentru ambele genuri – veveriță);
4. Numărul: singular/plural. Se precizează și cazurile de substantive cu formă doar de singular singularia tantum sau doar formă de plural pluralia tantum.
5. Cazul: Nominativ (subiectul și numele predicativ), Acuzativ (atributul substantival prepozițional, complementul direct, complementul indirect cu prepoziții – de, la, despre, din, complementul circumstanțial de loc/mod/timp), Genitiv (atributul substantival genitival), Dativ (complementul indirect), Vocativ (n-are funcție sintactică);
6. Felul articulării: articulat cu articol hotărât/nehotărât sau nearticulat.

Ex.Când fata a intrat în cameră, toți au întors privirile spre ea.

fata – Sb, exprimat prin substantiv comun, simplu, gen feminin, numărul singular, cazul nominativ, articulat cu articolul hotărât feminin enclitic –a.

privirile – CD, exprimat prin substantiv comun, simplu, gen feminin, numărul plural, cazul acuzativ, articulat cu articolul hotărât –le

ARTICOLUL

1. Felul, după funcție: hotărât, nehotărât, posesiv (sau genitival), demonstrativ (sau adjectival);
2. Felul, după poziție: enclitic/proclitic;

O frunză dansa în bătaia vântului.

o = articol nehotărât, feminin, singular, proclitic

 ADJECTIVUL

1. Funcția sintactică;
2. Felul: simplu/compus, variabil, cu două terminații (frumos, frumoasă)/variabil cu o terminație (mare)/invariabil; cu patru/trei/două/o formă flexionară;
3. Genul: masculin/feminin/neutru;
4. Numărul: singular/plural;
5. Cazul: nominativ/acuzativ/genitiv/dativ/vocativ;
6. Gradul de comparație – se precizează numai dacă adjectivul prezintă o însușire care poate fi comparată.

Ioan era cel mai înalt băiat.

cel mai înalt = atribut adjectival, exprimat prin adjectiv simplu, variabil, cu două terminații, masculin, singular, nominativ, grad de comparație superlativ absolut

ADJECTIVUL PRONOMINAL

1. Funcția sintactică;
2. Felul: de întărire, posesiv, demonstrativ (de apropiere, de depărtare sau de identitate), nehotărât, negativ, interogativ sau relativ;
3. Persoana la adjectivele pronominale de întărire sau posesive;
4. Genul;
5. Numărul;
6. Cazul: nominativ/acuzativ/genitiv/dativ/vocativ.
   

Nu știu ce-au făcut ceilalți copii.

ceilalți – At adjectival, exprimat prin adjectiv pronominal demonstrativ de depărtare, masculin, plural, nominativ

PRONUMELE PERSONAL

1. Funcția sintactică;
2. Felul: pronume personal;
3. Persoana;
4. Numărul;
5. Cazul: nominativ/ acuzativ/ genitiv/dativ/vocativ (doar la persoana a II-a)
6. Genul;
7. Forma: accentuată/neaccentuată.

Unii nu-i contestă adevăratele sale merite.

i = CI, exprimat prin pronume personal, persoana a III-a, singular, dativ, forma atonă

PRONUMELE DE ÎNTĂRIRE

1. Funcția sintactică;
2. Felul: pronumele de întărire;
3. Persoana;
4. Numărul;
5. Genul;
6. Cazul: nominativ/acuzativ/genitiv/dativ/vocativ.

Este folosit doar cu valoare adjectivală.

Eu însămi l-am susținut cu toate forțele.

însămi = At adjectival, exprimat prin adjectiv pronominal de întărire, persoana I, singular, feminin, nominativ.

PRONUMELE REFLEXIV

1. Felul: pronumele reflexiv;
2. Persoana;
3. Numărul;
4. Cazul: dativ/acuzativ.
5. Forma: accentuată/neaccentuată.
6. Se menționează, dacă este cazul, că pronumele reflexiv este marcă a diatezei reflexive sau pasive.

Cei doi abia își cărau desagii grei.

își = fără funcție sintactică, pronume reflexiv, persoana a III-a plural, forma accentuată, contribuie la formarea diatezei reflexive  a verbului a căra

PRONUMELE POSESIV

1. Funcția sintactică;
2. Felul: un posesor – un obiect posedat/un posesor – mai multe obiecte posedate/mai mulți posesori – un singur obiect posedat/mai mulți posesori – mai multe obiecte posedate;
3. Persoana;
4. Genul;
5. Numărul;
6. Cazul: nominativ/ acuzativ/ genitiv/ dativ/vocativ.

Din partea mea, puteți pleca orIcând

din partea mea – CC de relație, exprimat prin adjectiv pronominal posesiv, un posesor un obiect posedat, persoana I, acuzativ, precedat de locuțiunea prepozițională din partea.

PRONUMELE DEMONSTRATIV

1. Funcția sintactică;
2. Felul: pronume demonstrativ de apropiere/de depărtare/de identitate;
3. Genul: masculin/feminin/neutru;
4. Numărul: singular/plural;
5. Cazul: nominativ/ acuzativ/ genitiv/ dativ/vocativ;

Asta m-a intrigat extrem de mult

asta = Sb, pronume demonstrativ de apropiere, deși are formă feminină are sens neutru, fiind o formă populară, singular, nominativ

PRONUMELE RELATIV

1. Funcția sintactică;
2. Felul: pronume relativ
3. Genul: masculin/feminin (numai la pronumele care la genitiv și dativ – căruia – căreia);
4. Cazul: nominativ/ acuzativ/ genitiv/ dativ.

Nu știu ce-au făcut ceilalți.

ce – CD, exprimat prin pronume relativ, acuzativ

PRONUMELE INTEROGATIV

1. Funcția sintactică;
2. Felul: pronume interogativ;
3. Genul: masculin/feminin (numai la pronumele care la genitiv și dativ – căruia – căreia);
4. Cazul: nominativ/ acuzativ/ genitiv/ dativ.

Pe cine ai sunat?

cine = CD, exprimat prin pronume interogativ, Acuzativ, precedat de prepoziția pe

PRONUMELE NEHOTĂRÂT

1. Funcția sintactică;
2. Felul: pronume nehotărât;
3. Genul: masculin/feminin (doar la unul, altul, vreunul la toate cazurile și fiecare, oricare, orișicare la genitiv/dativ);
4. Numărul: singular/plural (doar la unul, altul, vreunul);
5. Cazul: nominativ/acuzativ/genitiv/dativ.

Unii nu-i contestă adevăratele sale merite.

unii = Sb, exprimat prin pronume nehotărât, masculin, plural, nominativ.

PRONUMELE NEGATIV

1. Funcția sintactică;
2. Felul: pronume negativ;
3. Genul: masculin/feminin/neutru (numai la pronumele niciunul, niciuna);
4. Numărul: singular/plural (numai la pronumele niciunul, niciuna);
5. Cazul: nominativ/acuzativ/genitiv/dativ.

N-a dat cărți niciunuia.

niciunuia = CI, exprimat prin pronume negativ, masculin, singular, caz dativ

NUMERALUL

1. Felul: cardinal propriu-zis (simplu/compus)/cardinal colectiv/cardinal multiplicativ/cardinal adverbial/cardinal distributiv/ordinal;
2. Genul: masculin/feminin (numai dacă are forme speciale de gen un, una, doi, două);
3. Numărul: singular/plural (numai dacă are forme flexionare care indică numărul);
4. Cazul: nominativ/acuzativ/genitiv/dativ.

Cele dintâi flori se iveau în grădină.

cele dintâi – Atribut adjectival, exprimat prin numeral ordinal precedat de articolul adjectival, nominativ

VERBUL

1. Funcția sintactică: predicat verbal/predicat nominal;
2. Felul: personal/nepersonal , predicativ/copulativ
3. Conjugarea: I (-a)/ a II-a (-ea)/ a III-a (-e)/ a IV-a (-i sau -î);
4. Modul: indicativ/conjunctiv/condițional optativ/ imperativ/ prezumtiv/ infinitiv/ gerunziu/participiu/ supin;
5. Timpul;
6. Persoana: I, a II-a, a III-a (unipersonal, dacă este cazul);
7. Numărul;
8. Diateza: activă/activă pronominală (când pronumele reflexiv are funcție sintactică)/ pasivă/reflexivă;
9. Tranzitivitatea: tranzitiv/intranzitiv;
10. Tipul de flexiune: regulat/ neregulat

Problema era dacă ei doreau să se înscrie la cursuri.

era = PN, exprimat prin verb copulativ a fi, conjugarea a IV-a, indicativ, imperfect, persoana a III-a, singular, diateza activă, intranzitiv, neregulat.

În cazul locuțiunilor verbale se specifică elementele din care sunt compuse 
și se face o analiză morfologică a acestora.

ADVERBUL

1. Funcția sintactică;
2. Felul: adverb/locuțiune adverbială – de loc/de timp/de mod/relativ/ interogativ/ negativ:
3. Gradul de comparație.

Copii scriau și citeau corect.

corect = CCM, exprimat printr-un adverb de mod, grad de comparație pozitiv.

PREPOZIȚIA

1. Felul: după formă simplu/compus, locuțiune prepozițională;
2. Cazul cu care se construiește: acuzativ/genitiv/dativ.

Copiii de la școala noastră sunt implicați în acțiuni de voluntariat.

de la = prepoziție compusă, cazul acuzativ, însoțește atributul substantival prepozițional școală cu care se analizează

CONJUNCȚIA

1. Felul: după formă simplu/compus, locuțiune prepozițională;
2. Felul după relația pe care o exprimă: coordonare (copulativă, adversativă, disjunctivă sau conclusivă)/ subordonare.

S-au gândit să plece la munte, dar nu au mai avut timp.

dar = conjuncție simplă, coordonatoare adversativă

INTERJECȚIA

1. Felul după origine: propriu zisă, provenită din altă parte de vorbire sau onomatopee;
2. Felul după sens: interjecție care redă o senzație fizică sau o stare sufletească, manifestarea unei voințe sau dorințe.

 Și gogâlț!, gogâlț!, bău toată apa.

gogâlț = CCM, exprimat prin interjecție, provenită din onomatopee