Apoziția exprimă o relație echivalentă de sens între aceasta și un cuvânt bază și care precizează suplimentar proprietăți ale cuvântului bază. 

Apoziția stă, de obicei, în cazul nominativ, indiferent de cazul cuvântului bază, deși există situații în care stă în același caz cu acesta.

Au văzut-o pe stăpâna acestor locuri, o femeie înspăimântătoare, de care toți se temeau. – N

Am văzut-o pe sora ta, Corina, în parc. – N

Am văzut-o pe sora ta, pe Corina, în parc. – Ac

I-am adus un cadou Ioanei, prietena mea. – N

I-am adus un cadou Ioanei, prietenei mele. – D

Cuvântul de bază poate fi exprimat prin:

  1. substantiv

Salvatorul lordoctorul Mihăilă, era pentru ei un adevărat erou.

2. pronume

Noi, prietenii tăi, te vom ajuta până la sfârșit.

3. numeral cu valoare pronominală

Două fete au venit imediat, însă a treia, colega mea, a întârziat.

Apoziția poate fi introdusă prin adverbe cu rol explicativ, fără funcție sintactică: adică, anume, respectiv etc.

Și-a pierdut casa, banii și mașina, adică toată averea, la jocul de cărți.

T I P U R I  D E   A P O Z I Ț I E

  1. simplă– se exprimă printr-un singur substantiv comun sau propriu sau printr-un adjectiv substantivizat

Stăteam de vorbă cu Lucia, arhitecta, și cu alți prieteni de-ai mei.

2. dezvoltată – se exprimă printr-o îmbinare de cuvinte (un substantiv și unul sau mai multe atribute)

„Eu sunt Budulea, cimpoieșul de la Cocorăști.”

Există și cazuri de apoziție în lanț (mai multe apoziții ale aceluiași cuvînt bază).

Era casa lui Dănilă, starostele ciobanilor din partea locului, venetic de pe plai, dar mare baci la bătrânețe. (Gala Galaction, GA II, pg 128)

Realizări ale apoziției:

  • substantiv comun sau propriu:

Am vorbit cu Dan, colegul meu, despre proiect.

Vecinul meu, Mihai, studiază vioara.

  • pronume:

Fratele meu mai mare, adică el, mă va însoți la gară.

  • numeral cu valoare pronominală:

Cealaltă fată, a doua, nu a câștigat niciun premiu.

  • adjectiv:

Prietena mea este bălaie, adică blondă.

  • forme verbale nepersonale:

A reacționat izbind, adică lovind, cu pumnul în masă.

Apoziția este întotdeauna postpusăcuvântului bază și se separă de acesta prin virgulă.