Argumentarea  – căutarea și interpretarea dovezilor – trebuie să fie

  • logică
  • clară
  • concisă (să nu se piardă în detalii inutile, în digresiuni)

Argumentarea trebuie să se limiteze strict la cerință, iar ideile trebuie organizate într-un mod logic. Căutarea și discutarea argumentelor și contra-argumentelor se face în cadrul operei studiate.

Dacă se cere o opinie personală, avem dreptul de a formula punctul nostru de vedere cu mijloace proprii de exprimare, într-un mod firesc.

Mijloace lingvistice adecvate unei aprecieri:

  • verbe de opinie: a crede, a considera, a presupune
  • adverbe/locuțiuni adverbiale: probabil, fără îndoială, cu siguranță, în opinia mea
  • conjuncții/ locuțiuni conjuncționale cu rol argumentativ: așadar, ca să, deoarece, din cauză că, încât etc.
  • formule de început, mediane și finale: în primul rând, mai întâi, apoi, de exemplu, în concluzie, nu în ultimul rând etc.

În exprimare, evitați cuvintele echivoce sau puțin cunoscute, evitând, totodată, excesul de neologisme, arhaisme sau regionalisme. Vocabularul trebuie să fie simplu, cu structuri sintactice obișnuite, de largă circulație în limbă.

Regulile de gramatică trebuie respectate cu strictețe.

Concluzia întărește argumentarea prin reluarea ei nuanțată.