Adverbele se clasifică:
a) După formă:

simplu – odată, înainte, așa, bine
compus – ieri seară, azi de dimineață, val-vârtej

b) După origine:

  1. Adverbe primare – cele moștenite din latină sau împrumutate din alte limbi de origine latină: abia, apoi, azi, ba, lesne
  2. Provenite din alte părți de vorbire:

– adjective Elevul învață repede.
– substantiv Primăvara înfloresc pomii.
– pronumele relativ „ce” cu valoare adverbială Ce frumoasă e seara!

Ce = cât de

c) După înțeles:
– de loc: acolo, înainte
– de timp: atunci, alaltăieri, din zi în zi
– de mod:

propriu-zis: încet, repede bine
cantitate: atât, cam, destul, mult, cât
comparație: ca, cât, decât, cum, precum
de afirmație: da, desigur, firește
de negație: nu, ba, nici, nicidecum
de probabilitate: poate, pe semne, probabil.

d) Adverbe pronominale – aceste adverbe țin locul cuvintelor care exprimă o împrejurare de loc, de timp. Adverbele pronominale se împart în categorii paralele cu ale pronumelui.

– adverbe relative (interogative): când, unde, cum
– adverbe demonstrative: acum, aici, acolo, așa. atunci
– adverbe nehotărâte: cândva, undeva, oricum
– adverbe negative: nicicând, niciodată, nicăieri, niciunde