DEFINIȚIE: Este partea secundară de propoziție care arată la cine se referă o acţiune sau o însuşire.
Mi-e frică de câini.
ÎNTREBĂRI: Complementul prepozițional răspunde la întrebările La cine? La ce? Cu cine? Cu ce? Despre cine? Despre ce? Pentru cine? Pentru ce?
REGENTUL COMPLEMENTULUI INDIRECT POATE FI
a. Un verb tranzitiv sau intranzitiv:
Te-am anunțat despre organizarea seminarului? (verb tranzitiv) – Ac
Mă gândesc la tine. (verb intranzitiv) – Ac
b. Locuțiune verbală
Îmi aduc aminte de colegii mei.
c. Adjectiv
Copacii plini de fructe au fost culeși.
d. Adverb
Gara se afla departe de sat.
e. Interjecție
Vai de mine și de mine ce frig este!
FELURILE COMPLEMENTULUI INDIRECT Complementul indirect poate fi exprimat prin:
A) Substantive
· în Acuzativ
Mi-e frică de lupi.
· în Genitiv
Profesorul se apleacă asupra cărții.
B) Pronume
Nu mă încred în voi.
C) Adjectiv precedat totdeauna de prepoziție
Din galben s-a făcut verde.
D) Verb la infinitiv
Băiatului nu-i era frică a porni noaptea la drum.
E) Verb la gerunziu
El s-a mulțumit învățând lecția din carte.
F) Verb la supin
S-a apucat de făcut avioane de hârtie.
TOPICA ȘI PUNCTUAȚIA COMPLEMENTULUI INDIRECT
Complementul prepozițional stă, în general, după regentul său.
După regent, nu se desparte prin virgulă.
Înaintea regentului se desparte sau nu prin virgulă, în funcție de gradul de legătură cu elementul regent.