Compunerea este un procedeu intern de îmbogățire a vocabularului prin care două sasu mai multe cuvinte – morfologic distincte – se unesc și creează noi cuvinte.

Există trei procedee de realizare

  1. prin alăturare   –   ochiul-boului, bloc-turn, floarea-soarelui
  2. prin sudare        –    bunăvoie, bunăstare, cumsecade
  3. prin abreviere   –    ONT, TAROM, NATO

În funcție de rezultatul îmbinării acestora, cuvintele compuse se împart în:

a) SUBSTANTIVE formate din

  • substantiv-substantiv: ciuboțica-cucului, Vatra Dornei, floarea-soarelui, iarba-fiarelor, oțel-beton
  • substantiv-adjectiv: coate-goale, bunăvoință, Râmnicu Sărat, gură-spartă, vorbă-lungă
  • verb-substantiv: linge-blide, papă-lapte, pierde-vară, târâie-brâu, zgârie-brânză

b) ADJECTIVE formate din

  • adjectiv-adjectiv: social-politic, economico-organizatoric, democrat popular, roșu-portocaliu
  • adverb-adjectiv: răuvoitor, binevoitor
  • adverb-participiu: așa-numit, binecunoscut, preacunoscut

c) ADVERBE formate din

  • prepoziție-substantiv:  devreme, împrejur [prep-prep-subst], deloc
  • adverb-substantiv: azi-dimineață
  • prepoziție-pronume: dincolo
  • prepoziție-adjectiv: desigur

d) NUMERALE – treizeci, douăzeci, unsprezece

e) PRONUME – altcineva, altceva, fiecare, oricine, orice

f) CONJUNCȚII – așadar, prin urmare, ca să

g) PREPOZIȚII – de la, dinspre, înspre

Cuvinte compuse împrumutate din alte limbi sau formate în limba română după model străin

portțigaret, bleumarin, comis-voiajor, capodoperă, bele-arte, bormașină, glasvand, glaspapir