Ca să/ să

Conjuncția ca să introduce doar subordonată de scop, consecutivă

Trebuie să mergem la doctor                Trebuie ca să mergem la doctor

Și ce dacă somnul nu vrea să plece     Și ce dacă somnul nu vrea ca să plece

A vrea nu cere circumstanțială de scop, ci doar completivă directă.

ci

Ci marchează o opoziție, prin urmare apare după o negație

Nu este o colegă, ci o prietenă bună.       Nu este o colegă, dar o prietenă bună

Nu numai …ci și // Nu numai….dar și

Există tendința în vorbire, dar şi în scriere de a renunța la şi.

Cartea este nu numai interesantă, ci/dar și utilă.

Cartea este nu numai interesantă, ci/dar utilă.

Îți datorez nu numai respect, dar și, mai ales, recunoștință.

Îți datorez nu numai respect, dar, mai ales, recunoștință.

Adverbul și poate dispărea, fiind suplinit de în egală măsură. 
Îți datorez nu numai respect dar, în egală măsură, recunoștință.

Nu numai…ci tot/toți

Nu numai….ci întregul/întreaga

Nu numai eu cânt, ci toți cântăm

Nu numai elevul a luat notă bună, ci întreaga clasă

Atât…cât și 

Este aceeași situație ca nu numai…,ci și, unde și dispare.

Mai poate apărea greșit atât…dar și

ATENŢIE la folosirea abuzivă a grupului de cuvinte ca și.

Eu, ca și profesor, am ales să educ copii.

Vorbeşte ca şi om de ştiinţă.

Am votat legea ca și parlamentar.

Vocabula și nu-și are rostul în această propoziție, deoarece rolul ei nu este acela de a evita 
o cacofonie, prin urmare nu face nimic altceva decât să încarce textul, îngreunându-l. 
                             Ca și creștin, am datoria să fiu un exemplu bun.