Opera lirică este o creație în versuri în care poetul își exprimă ideile și sentimentele în mod direct, fiind prezent eu-l liric.

Arta poetică este concepția despre creație respectiv modul în care se realizează poezia și care este menirea poetului.

Poezia Cuvânt prefațează cel de al treilea volum al poetului, Cărticică de seară, publicat în 1935, numit mai târziu Versuri de seară.

Apropiată de poezia Testament, poezia Cuvânt poate fi considerată o artă poetică pentru volumul din care face parte, o prefață poetică de autor, deoarece poetul definește cu mijloacele literaturii una din temele creației sale și a lumii mărunte denumite de critică și „poezia boabei și a fărâmei”.  Totodată Arghezi pune în discuție și raportul dintre scriitor carte cititor și definește liric și actul creației.

TITLUL poeziei este sintetic, format din substantiv nearticulat care face parte din câmpul semantic al creației și atrage acele elemente din text cum sunt foaie, carte, cărticică care formează sfera semantică a elementului central – cuvânt.  Prin cuvânt, poetul definește creația artistică, opera literară.

STRUCTURĂ ȘI COMPOZIȚIE Poezia este alcătuită din patru strofe cu număr inegal de versuri.

În plan ideatic, se pot distinge trei idei fundamentale: relația autor-cititor-lumea imaginară a creației artistice a cărții și creația însăși ca rod al talentului artistic.

Relația dintre emițător și receptor se realizează prin apelativul cititorule. Orice creație are o valoare estetică și este văzută ca un dar spiritual. Există termeni în sens figurativ celulele –  forma poeziei, iar sufletul moleculelor sunt fondul poeziei realizând, astfel, unitatea dintre formă și fond. Orice creator își ia din contingent elementele care pot avea o altă semnificație în text : violoncel – brotăcel, harpă – lăcustă.

În poezie, elementele se înlocuiesc, sensurile trec dincolo de cele denotative, deoarece poezia are o altă logică.

Poetul de viață cărții prin elemente din lumea fărâmei, construind metafore sugestive „din înțelesuri furnicile”, „celule”, „suflete de molecule”. Cuvinte sonore – violoncel, harpă, cimpoi – imprimă poeziei muzicalitate și armonie, dar și un caracter ludic, specific liricii  argheziene.

Forma de vocativ de la începutul poeziei „Vrui, cititorule, să-ți fac…”, învederând, ca de atâtea ori la Arghezi, caracterul adresat al poeziei, statornicește, de la poet la cititorii săi, puntea unui intimități. Diminutivul cărticică anunțat prin expresia imediat anterioară o carte mică deschide lunga enumerare a unor elemente extrase din universul mărunt, familiar poetului: micile furnicile, celule molecule brotăcel, foaie îngustă, lăcustă ureche de ac, fir de ață, micșorată viață  crâmpeie țandără nițică scamă.

Strofa a doua exprimă dorința eu-lui liric de a crea o operă care să ajungă la sufletul cititorului prin originalitatea ei, lucru redat foarte expresiv prin epitetul triplu inversat micșorata, subțiata și nepipăita viață. 

Ultima strofă exprimă metaforic mijloacele artistice prin care poetul dă viață creației sale: repetiția adjectivului nițică, cu valoare de epitet sau a adverbului măcar subliniind, astfel puritatea, gingășia creației strânsă toată „într-o cărticică nouă”. Noua creație trebuie să genereze idei noi, ficțiunea și originalitatea fiind ilustrate de metafora „parfumul umbrei și cenușa lui”, care produce emoție în sufletul cititorului.

Raportul dintre eu-l liric  și cititor este dat de verbe la persoana întâi singular, moduri și timpuri diferite, toate înscriindu-se în sfera semantică a creației – am răscolit, am ales, să caut, să culeg.

Gradarea epitetelor în sensul dematerializării lor progresive spre neant este una dintre modalitățile de exprimare specifice argheziene. Pauza grafică, versul alb înaintea ultimului vers, constituie pentru imaginea cuprinsă în cadrul lui un element de relief stilistic.

ELEMENTE DE PROZODIE Măsura versurilor este inegală, variind între 4 și 16 silabe, iar tipul de rimă care predomină este rima împerecheată. Numărul versurilor într-o strofă variază și el – 13, 5, 10, ultimul vers fiind despărțit prin pauză grafică de poezie.

CONCLUZIE Poezia Cuvânt, de Tudor Arghezi este artă poetică, deoarece autorul își exprimă concepția sa despre actul creației,  rod al trudei și al talentului poetului.

Vezi SURSE