Caracterizarea lui Miron, din Gura satului, de Ioan Slavici

Modalitățile de caracterizare sunt directe și indirecte. Caracterizarea directă e efectuată de narator, de alte personaje și de personajul însuși (autocaracterizarea). Cea indirectă e desprinsă prin, interpretare, din gânduri, fapte, atitudini, comportament, relațiile cu alte personaje, limbaj, mediul în care personajul este situat, nume, analiza psihologică.

În opera literară „Gura satului” de Ioan Slavici, personajul principal Miron e reliefat prin caracteristicile specifice oierului care reprezintă un tip uman.

Naratorul obiectiv, omniscient, narează la persoana a treia, surprinzând întâi portretul moral: un tânăr sensibil căruia îi place cântecul mai ales cel din fluier unul care îi fascina pe cei din jur prin darul de a povestii și de a spune vorbe șăgalnic.

Graiul îi era limpede, iar duioșia se vedea în modul în care cântat din fluier doinele. E evident faptul că oierul adevărat din spațiul mioritic se exprimă cântând, ceea ce e specific românilor, cu instrumentul caracteristic stânei.

Tot prin caracterizare directă efectuată de narator se profilează un tânăr voinic înalt, dar mlădios, cu umerii lați, cu pieptul și fruntea proeminente, cu pas apăsat, ușor legănat în timpul jocului la horă. Părul blond lung până la umeri, fața albă cu obrajii rumeni, ochii albaștri precum cerul conturează un portret în detaliu. E ușor de observat că prin elementele fizice se face o trimitere spre cele morale. Astfel, ochii lui Miron transmit emoție, încât „tresar fetele sub privirea lui”, iar în „surâsul de pe buzele ascuțite este ceva ce-ți  deschide sufletul”.

Atitudinea, comportamentul, relațiile cu celelalte personaje îl definesc prin caracterizare indirectă. Flăcăii îl consideră un prieten Fetele sunt încântate de tot ceea ce aud fie prin poveste, fie prin cântec. Se individualizează (față de personajul colectiv) Marta de care Miron e îndrăgostit. Era suficientă rugămintea ei de a cânta sau doar o privire spre fluier pentru ca tânărul să le fascineze pe fete. Când cei doi se desprind de grup Marta preferă să audă iar doina „grozav de frumoasă”.  E un mod de a se exprima prin cântec trăirile, emoțiile. Se subînțelege că pentru Marta venea oierul din munte în sat duminica și în zilele de sărbătoare.

Mediul în care personajul e situat ajută la completarea caracterizării indirecte. Oierul și spațiul rustic sunt niște elemente autohtone de permanență.

Atât prin caracterizare directă, cât și prin cea indirectă, Miron, personajul principal al operei, se  conturează un tip uman: oierul, păstorul reprezentativ pentru spațiul mioritic românesc. De acesta se leagă aspecte specifice: hora și cântecul, în special doina. Minunatul flăcău împrumută din cântecul de bază al românului „un fel de tristețe cu val de gânduri”. E clar că doina e de dor, ca traseu sentimental între sufletului Miron și al Marte

Subiect inclus în testul de antrenament limba română penru evaluarea națională 2020

https://profesorjitaruionel.com/wp-content/uploads/2020/04/EN_VIII_Limba_romana_2020_Testul_07-1.pdf