Demonstrați că Fefeleaga de Ion Agârbiceanu este o nuvelă

Nuvela este o specie a genului epic, în proză, în care se relatează o singură întâmplare, personajele sunt reduse ca număr, surprinse în mediul lor. Acțiunea urmărește, de cele mai multe ori, un singur plan, iar personajul este reprezentativ pentru un o categorie socio-umană.

Măria Dinului, poreclită de săteni Fefeleaga, este o văduvă nevoită să-și crească singură copiii slăbuți cărând piatră auriferă pentru bogații satului.

Narațiunea se deschide cu imaginea femeii urcând Dealul Băilor alături de calul ei, Bator, imagine devenită simbolică prin repetarea ei. Plină de speranță, femeia cară piatră cu o tenacitate rar întâlnită pentru a-și putea hrăni copiii cu bănuții pe care-i câștiga. Este o muncă sisifică, mai ales că nu reușește să-și atingă scopul: toți copiii ei mor. Viața ei se constituie din șir de zile uniforme pline de trudă, în care timpul ei se măsoară în intervale tragice de la moartea unui copil și până când altul își închidea ochii.

În sufletul ei, femeia intuiește că singurul său sprijin este calul mare și slab, iar între ființa umană și animal se creează o legătură adâncă.

Ultima parte a narațiunii evocă moartea ultimului copil, Păunița. Momentul, deși plin de tragism, este relatat simplu, aproape firesc. Astfel, ultima speranță a femeii se năruie, alături de rațiunea ei de a mai trăi și munci: ea îl vinde pe Bator pentru a cumpăra cele necesare înmormântării. Despărțirea de animal poartă accente emoționante, patetice, deoarece se desface o prietenie aproape omenească. Pentru prima oară în ani de zile calul nechează pentru prima oară după mulți ani de tăcere. 

Reîntoarsă pe drumul ca o Golgotă, de această dată singură, femeia este frântă de spate sub povara unui destin inuman.

Vezi  SURSE