Epitetul: blândei veri, tăinuitelor dureri, capete pletoase, corăbiile negre, umbra-ntunecoasă

Repetiția: An cu an împărăția tot mai largă se sporește,

Iară flamura cea verde se înalță an cu an

Neam cu neam urmându-i zborul și sultan după sultan.

                     care vine, vine, vine, calcă totul în picioare

Aliterația: vâjâind ca vijelia… ,

Comparații:   Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată –

Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată.

Metaforă: uraganul ridicat de semilună. 

Fulgerele adunat-au contra fulgerului care

În turbarea-i furtunoasă a cuprins pământ și mare.

                    Tot ce stă la umbra crucii

Hiperbolă: râuri-râuri, câtă frunză, câtă iarbă

Personificarea: Tremura înspăimântată marea de-ale lor corăbii.

Enumerația: Eu îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul

Cuvinte de efect onomatopeic: Durduind soseau călării…