Interpretarea sintactică a pronumelui neaccentuat în dativ poate crea anumite probleme. Acesta poate avea funcţia de atribut sau complement indirect, în funcţie de c o n t e x t u l în care apare:
|
COMPLEMENT |
ATRIBUT |
|
apare împreună cu un substantiv sau un pronume accentuat cu rol de CI Mama mi-a cumpărat cărți (mie) |
nu apare împreună cu un substantiv sau un pronume accentuat cu rol de CI Din liră-mi am să cânt. (mie) |
|
substantivul este nearticulat sau articulat cu articolul nehotărât Mi-a împrumutat o carte. (mie) |
substantivul este articulat cu articolul hotărât Mi-a adus cartea (mea). |
Am studiat materialele din manuale si vreau sa stiti ca am remarcat niste afirmatii pe aceeasi tema, in manuale, care sunt contradictorii, punand elevii in dificultate.
De exemplu, in manualul Humanitas, de clasa a VIII-a “ai nostri” in postura de subiect apare ca atribut in G.
De asemenea, as vrea sa se hotarasca si cu privire la formulele reverentioase, carora unii le spun pronume de politete, cum se scrie Sa -cu majuscula sau fara.
O alta problema apare la pronumele reflexiv isi, si, care este considerat de unii atribut, de altii complement indirect si in alte situatii fara functie sintactica. Va rog faceti lamuriri in aceste situatii.
Subiectele în G și Ac provin din atributele unor substantive. „Locuitorii casei au plecat – Ai casei au plecat. // Noi, cu toții, știm. – Cu toții știm.” Funcția de atribut este dată de substantivul regent. Dacă acesta lipsește, „ai casei” preia rolul de subiect. În cazul pronumelui posesiv „ai noștri”. Ai noștri au plecat. provine din structura Părinții noștri au plecat subiectul este în nominativ (determină un substantiv în Nominativ – părinții – cu care se acordă în gen, număr și caz). Are formă de G și înțeles de N.
Pronumele de politețe se scriu, de obicei, cu literă mică, iar „sa” din formulele reverențioase – Alteța sa, Înălțimea sa, Preasfinția sa – cu literă mică.
În ceea ce privește pronumele reflexiv, acesta ridică, într-adevăr probleme. Funcția sintactică a lui își/și este determinată de elementul regent. Dacă este pronume reflexiv, „își” este, de obicei CI – Ea își cumpără o carte – cui? În locuțiunea verbală – își aduce aminte, n-are funcție sintactică. La fel și în cazul „și” – poate fi conjuncție, adverb de mod de întărire, cu sensul de chiar sau de asemenea sau poate face parte din locuțiune verbală – în niciunul dintre cazuri nu are funcție sintactică. În propoziția „și-a pieptănat părul” – și este CI. În propoziția „și-a adus copiii acasă” – și este pronume reflexiv, atribut pronominal D (dativ posesiv – ai cui copii? ai săi?) – la fel se întâmplă și în situația „Ți-au sosit cărțile” – ți poate fi CI sau AT pronominal cărțile tale)