DEFINIȚIE Interjecția este partea de vorbire inflexibilă cu valoare exclamativă, prin care se exprimă stări, sentimente, senzații sau reproduce sunete sau zgomote din natură.

Interjecțiile pot fi formate dintr-o

  • vocală  O!
  • două vocale Au!
  • o vocală și o consoană Oh!
  • consoane Sst! Brr!
  • o silabă Vai!
  • număr restrâns de silabe Bâlbâdâc!

Din punct de vedere semantic, interjecțiile nu exprimă nici noțiuni (ca în cazul cuvintelor flexibile) nici raporturi gramaticale (conjuncțiile și prepozițiile)

TIPURI DE INTERJECȚII DUPĂ MODUL DE FORMARE

1. interjecții propriu-zise, reprezintă manifestarea exterioară a voinței, emoției, senzațiilor.etc

Vai! ah! Au! Hai! Haiti! Aoleu!

2. interjecții provenite din alte părți de vorbire, care au doar valoare afectivă.

Vai și-amar!

Poftim (pers I plural indicativ prezent a verbului a pofti) este interjecție, deoarece s-a generalizat în această formă neanalizabilă și utilizată pentru orice persoană.

3. cuvinte imitative sau onomatopee, cuvinte care reproduc diverse sunete și zgomote din natură:

cioc, poc, zbrr, puf, pac, hapciu, miau, ham, mâr, ha-ha

Funcțiile sintactice ale intrejecției