În perioada interbelică s-au manifestat simultan două tendințe estetice diametral opuse : tradiționalismul și modernismul.

Definit în opoziție cu tradiționalismul, modernismul se raportează la toate curentele postromantice și reprezintă o mișcare radicală, îndrăzneață, prin care sunt impuse cele mai recente forme de expresie în planul creației artistice.

     Spiritul modern se caracterizează prin :

  • negarea valorilor tradiționale
  • libertatea de exprimare
  • originalitate
  • tendința de a șoca

În literatura română, termenul de modernism este impus de criticul Eugen Lovinescu, mentorul grupării și revistei Sburătorul ( București, 1919 ). Lucrarea Istoria civilizației române moderne îl impune ca teoretician al modernismului.

Principiile de bază ale modernismului lovinescian sunt :

  • sincronismul
  • teoria imitației
  • diferențierea
  • mutația valorilor estetice

Criticul Eugen Lovinescu, având o înaltă conștiința a modernității, a militat pentru :

  • autonomia valorilor estetice
  • adâncirea lirismului
  • abandonarea tematicii rurale și trecerea la o literatură de inspirație citadină
  • dezvoltarea unei proze analitice, subiective, în paralel cu cea obiectivă

Într-un cuvânt, este vorba de sincronizarea literaturii române cu literatura modernă, occidental, cu acel spirit al veacului pe care istoricul Tacitus în numea saeculum.

 VEZI SURSE