DEFINIȚIE: Numeralul cardinal propriu-zis – arată un număr dau determină numeric anumite obiecte. Numeralul cardinal propriu-zis se împarte în două mari categorii:

  1. simple – unu, doi, trei, patru etc.
  2. compuse – doisprezece, treizeci și patru etc.

Uneori însoțește un substantiv, având valoare de adjectiv. Deseori se folosește singur cu valoare de substantiv.

Doi băieți merg la școală. – valoare de adjectiv
Trei vor să asculte muzică – valoare de substantiv
Numeralele cardinale au valoare de substantive și atunci când sunt însoțite 
de articolul demonstrativ (adjectival).
Cei doi, care tocmai au cântat, sunt prietenii noștri.

OBSERVAȚIE Se scriu într-un cuvânt numeralele de la unsprezece la nouăsprezece și cele care exprimă numărul zecilor.

Restul se scriu separat: douăzeci și unu, cinci sute douăzeci și nouă, trei mii patruzeci etc.

Numeralul cardinal se leagă diferit de substantivul pe care-l însoțește: șase elevi, douăsprezece cărți și se comportă ca niște adjective.

De la douăzeci în sus ele se comportă ca niște substantive și se leagă de substantivele pe care le însoțesc prin prepoziția de: douăzeci de lei.

NUMERALUL poate avea valoare:

adjectivală (când însoțește un substantiv) – Patru copii se jucau în parc.

pronominală (când înlocuiește un substantiv) – Doar patru din cei zece copii se jucau în parc.

substantivală (în structuri de tipul substantiv + numeral sau în operații matematice) – Suntem în data de patru. La kilometrul patru am făcut pană. 4:2=2

ATENȚIE – numeralul cu valoare substantivală nu se acordă în gen cu substantivul pe care îl însoțește –

La camera doi becul este ars.

Ți-am dat nota unu.

Numeralul cardinal aproximativ: zece-douăzeci de oameni, peste douăzeci de elevi, zeci de colegi