O făclie de Paște  a apărut pentru prima oară în Convorbiri literare, din 1 august 1889 și a foste republicată în volumul Păcat…O făclie de Paște, Om cu noroc (Trei novele), în 1892.

TITLUL stabilește momentul în care se petrece acțiunea, de Paște.

PERSONAJELE Personajul principal Leiba Zibal, este un hangiu evreu al cărui nume semnifică șubrezenia fizică, zibaler însemnând în limba idiș născut prematur. 

Nuvela începe cu o povestire din trecutul hangiului din Podeni pentru a portretiza mai bine personajul principal la modul balzacian, prin biografie. Epitetele ce evocă viața lui Zibal au caracterul definirii obiective de către naratorul omniscient.

Enumerarea negustoriilor ambulante marchează ambiguitatea personajului care, în final, se stabilește la Podeni după ce moștenește hanul după moartea cumnatului său. Biografia lui Zibal arată încă de la început frământările personajului legat de hanul pe care dorește, de fapt, să-l părăsească. 

Leiba nu se află în relații bune cu oamenii din Podeni pe care-i consideră răi. Însă dintre toți, Gheorghe, o fostă slugă, este cel care-i creează cele mai mari spaime. Leneș, obraznic și brutal, Gheorghe este dat afară de Zibal după mai multe episoade violente. Gehorghe pleacă după ce îl amenință pe Zibal cp se va întoarce de Paște  să ciocnim ouă roșii.  

Gheorghe este caracterizat de autor prin epitete la superlativul absolut pentru a sublinia trăsăturile sale temperamentale. Violența sa este ilustrată încă de la început și este în relație directă cu violența prin care trece Zibal când era copil.

Amenințarea lui Gheorghe fixează data răzbunării și modul prin care  va duce la îndeplinire folosindu-se de un paralelism ironico-sarcastic între ciocnirea ouălor și ciocnirea sângeroasă, bazat pe o identitate cromatică.

Hangiul îl denunță pe Gheorghe și cere autorităților să-i asigure protecția, însă este luat peste picior de acestea, socotindu-l un fricos. Nepăsătoare, autoritățile încearcă să-l învinovățească de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă va stârni oamenii din sat lucru care va spori și mai mult frământările interioare ale hangiului. Din acest moment, realizând că este singur în fața amenințărilor, psihicul hangiului începe să se transforme tragic.

Aforismele, zicătorile, proverbele sunt utilizate frecvent de Caragiale în nuvelistica sa pentru a defini o situație aparte, de a generaliza o circumstanță atât în spiritul moralismului popular cât și al celui clasic.

 Vezi SURSE