PRONUME PERSONAL + VERB AUXILIAR

1. I-AR sau IAR

i [lui/îi pronume personal] + ar + verb la infinitiv [condițional optativ]
  • I-ar da mulți bani dacă ar avea. [condițional prezent]
  • I-ar aduce flori, dar nu știe care-i plac. [condițional prezent]
  • Nu știu dacă i-ar fi plăcut să meargă cu noi. [condițional perfect]

IAR – conjuncție coordonatoare adversativă

Eu am plecat de la petrecere, iar ei au rămas.

  – adverb

Mâine vine iar.

2. L-AȘ sau LAȘ

l [el/îl pronume personal] + aș + verb la infinitiv [condițional optativ]
  • Nu l-aș lăsa să moară de sete.
  • L-aș fi lăsat să meargă în excursie dacă își făcea temele

LAȘ – adjectiv, masculin, singular

Era prea laș ca să îmi ia apărarea.

         – substantiv  (provenit din adjectiv – conversie)

Nu-mi prea păsa de un laș. (precedat de articolul nehotărât „un” – marcă a substantivului)

3. L-OR sau LOR

l [el/îl pronume personal] + or + verb la infinitiv [viitorul popular]
  • De va fi nevoie, l-or ajuta. [Ei îl vor ajuta pe el.]
  • L-or crede până la urmă. [Ei îl vor crede pe el.]

LOR – pronume personal, persoana a III-a, plural, Genitiv/Dativ

Poveștile lor i-au încântat pe toți. [Genitiv]
Le-am dat lor toate fructele.

4. M-OI sau MOI

m(ă)- + oi + verb la infinitiv [viitorul popular]
  • Mai bine m-oi duce la munte.
  • M-oi întoarce când oi termina.

MOI – adjectiv, plural

  • Creioanele aveau gume moi.
  • Au sărit pe pernele moi ca puful.

5. M-OR sau MOR

m(ă)- + or + verb la infinitiv [viitorul popular]
  • M-or urmări toate amintirile din tinerețe.
  • Poate m-or chema cât de curând.
  • Nu mă mai duc la școală să știu că m-or omorî. (Amintiri din copilărie, Ion Creangă)

MOR – verb, indicativ prezent, persoana i, singular, sau a III-a plural

  • Nu vreau să mor de tânăr, se văita bărbatul.
  • Nu mor caii, când vor câinii. (proverb)

6. S-AR sau SAR

s(e)- + ar + verb la infinitiv [condițional optativ, reflexiv impersonal]
  • S-ar zice că nu știi nimic din toată întâmplarea.
  • S-ar fi putut întâmpla să cadă în lacul înghețat.
  • Cred că s-ar cuveni să-i dăm lui premiul pentru cel mai bun programator.

SAR – verb, indicativ prezent, persoana I singular sau a III-a plural

  • Fetele sar coarda în parc.
  • Nu pot să sar gardul. Eprea înalt.

7. TE-I sau TEI 

te + -i [forma atonă a auxiliarului a voi] + verb la infinitiv [viitorul popular]
  • Te-i trezi și tu într-o zi că ești bătrân. [Te vei trezi….]
  • Nu știu ce te-i face fără mine. […ce te vei face…]

TEI – substantiv comun, masculin, o singură formă pentru singular și plural

Adormind de armonia
Codrului bătut de gânduri,
Flori de tei deasupra noastră
Or să cadă rânduri-rânduri.  (Dorința, de Mihai Eminescu)

8. V-AR  sau VAR

v- [vouă/ pe voi/vă pronume personal] + ar + verb la infinitiv [condițional]
  • V-ar plăcea să mergem împreună la petrecere? [Vouă/ Dumneavoastră v-ar plăcea…]
  • Nu știu dacă v-ar fi cunoscut dacă v-ar fi văzut. […v-ar fi cunoscut pe voi…]

VAR -substantiv comun, neutru, formă doar de plural

Primăvara țăranii stropesc pomii cu var.

9. V-OI sau VOI

v [pronume personal, vouă vă, v-] + or + verb la infinitiv [viitorul popular]
  • V-oi da toate timbrele pe cărți voastre de povești. [Eu vă voi da vouă ….]
  • V-oi ajuta. [Vă voi ajuta pe voi.]

VOI – pronume personal, persoana a II-a plural, nominativ

  • Voi nu vă mai săturați privind florile de mac.

– a voi, auxiliar care forma de viitor

  • Voi știi ce am de făcut.