I. PRONUME PERSONAL + VERBUL A FI, formă atonă

1. VI-I sau VII

vi [pronume vă, vi, v] + -i [este]
Vi-i foame sau vi-i sete?

dar şi…

vi [pronume vă, vi, v] + -i [pronume personal, pers. a III-a pl., Ac, pe ei îi, i]
Mama a zic că banii vi-i înapoiază chiar mâine. (pe ei îi înapoiază)

VII

  • substantiv comun, plural, feminin
Vântul bătea prin livezi și vii.
„A ruginit frunza-n vii…”
  • adjectiv
Toate animalele vii din pădure s-au refugiat în peșteră.
  • verb, a veni, indicativ, prezent, persoana a II-a singular, sau conjunctiv
I-am spus că vii mâine.
Dacă vrei să vii, ești liber

2. ȚI-I sau ȚII

ți [pronume ție, îţi, ți] + -i [este]
Ăsta ți-i necazul?

dar şi…

ți [pronume ție, îţi, ți] + -i [pronume personal, pers. a III-a pl. Ac, pe ei îi, i]
Ți-i dau când mă întorc.

ŢII- verb, a ţine, indicativ prezent, persoana a II-a singular sau conjunctiv

Să ţii minte ce+ţi spun eu acum.
Ţii multe lucruri inutile în camera ta.

3. MI-I sau MII

mi [pronume mie, îmi, mi] + -i [este, forma atonă]
„Mi-i dor de cordul verde…”
mi [pronume mie, îmi, mi] + -i [verbul a vrea, forma atonă, formează viitorul]
Dacă mi-i face pe plac, ne-om înţelege bine. (…îmi vei face pe plac…)

mi [pronume mie, îmi, mi] + -i [forma atonă a pronumelui personal în acuzativ – pe ei, îi, –i]

Aș duce banii rupți la bancă dar nu știu dacă mi-i schimbă.

MII – numeral cardinal

Cred că erau mii de cărţi în biblioteca sa.

4. ŢI-E sau ŢIE

ţi [pronume ţie, îţi, ţi] + e [este, forma atonă]
Ţi-e dor de zilele petrecute împreună.
Te-a ajutat fiindcă ţi-e prieten bun.

ŢIE – pronume personal, persoana a II-a singular

Vreau să-ţi dau ţie toate jucăriile mele.
Ţie nu-ţi place să urci pe munte.

– verb, a ţine, forma populară

Nu poate să ţie atâta greutate.