PRONUME PERSONAL (formă atonă) + PERFECT COMPUS

1. M-AI sau MAI

mă + ai + verb terminat în -t/-s [participiu]
  • M-ai căutat de mai multe ori. Ce vrei?
  • M-ai înțeles?
  • M-ai bătut la șah.
  • M-ai lăudat în fața tuturor. Mulțumesc!

OBSERVAȚIE verbele care urmează după acest tip de ortogramă [pronume personal + verb la perfect compus] trebuie să fie t r a n z i t i v e (pot avea Complement Direct – pe cine? ce? – pe cine ai căutat? pe mine [mă, m-]// pe cine ai bătut? – pe mine [mă, m-]).

MAI – substantiv → Liliacul înflorește în luna mai. //  Bate rufele cu un mai.

          – adverb → Mai vreau o prăjitură. // Nu mai putem rămâne.

ATENȚIE la locul adverbul mai  în propoziție

  • timpuri compuse – între auxiliar  [am, ai, a, am, ați, au, aş, ar] și participiu
A mai telefonat și aseară.
Nu ați mai dat niciun răspuns.
  • pronume reflexiv  – după se 
Și acum se mai poate vedea temelia vechii mănăstiri.

Prin urmare:

Mai a telefonat…
Nu mai ați dat…
Mai se poate vedea…

 

 

2. L-A sau LA

l [pronume, formă atonă] + a + verb terminat în -t/-s  [participiu]
  • L-a ajuns din urmă. [Ea/El l-a ajuns pe el din urmă]
  • Maria l-a ascultat cum cânta la pian.
  • Tudor l-a văzut traversând strada.

OBSERVAȚIE verbele care urmează după acest tip de ortogramă [pronume personal + verb la perfect compus] trebuie să fie t r a n z i t i v e (pot avea Complement Direct – pe cine ai ajuns? pe el [îl, l]// pe cine a ascultat? – pe el [îl, l]).

LA  –  prepoziție    – Au plecat la cinema.

         – substantiv   –   Ai luat un la cam sus.

3. L-AȚI sau LAȚI

l [pronume, formă atonă] + ați + verb terminat în -t/-s  [participiu]
  • L-ați căutat peste tot? [Dumneavoastră/Voi l-ați căutat pe el peste tot?]
  • L-ați ascuns de mine.

OBSERVAȚIE verbele care urmează după acest tip de ortogramă [pronume personal + verb la perfect compus] trebuie să fie t r a n z i t i v e (pot avea Complement Direct – pe cine ați căutat? pe el [îl, l]).

LAȚI – adjectiv, masculin, plural

Bărbați lați în spate cărau sacii cu cărbuni.

 4. NE-A sau NEA

ne + a + verb terminat în -t/-s [participiu]
  • Ne-a adus mai multe jucării decât ne așteptam.
  • Ne-a cântat o sonată de Chopin.
  • Ne-a văzut când am plecat.

NEA – substantiv – are sensul de zăpadă, omăt

Orașul acoperit de nea părea sub o mantie argintie.

5. NE-AM sau NEAM

ne + am + verb terminat în -t/-s [participiu]
  •  Ne-am apropiat de țărm cu speranță în suflet.
  • Ne-am gândit că ar trebui să mai căutăm.
  • Ne-am condus prietenii la gară.
  • Ne-am văzut doar câteva clipe.

NEAM – substantiv – are sensul de popor, națiune

  • Era un mare patriot și iubitor de neam.
  • Era din neam de răzeși, oameni liberi.
  • Neam de neamul meu n-a mâncat așa ceva. (Nimeni din familia mea)

6. S-A sau SA

s (pronume reflexiv se) + a + verb terminat în -t/-s [participiu]
  • S-a hotărât să mai stea la munte.
  • S-a oprit să privească peisajul.
  • S-a ales cu multe cărți.
  • S-a ajuns la concluzia corectă.

SA – adjectiv posesiv, feminin –

  • Istoria sa se întindea pe mai multe secole.
  • Bluza sa era frumos colorată.
  • Mama sa știa cum să-l determine să citească.

7. S-AU sau SAU

s (pronume reflexiv se) + au + verb terminat în -t/-s [participiu]
  • S-au gândit să-i ajute pe cei  nevoiați.
  • S-au mirat de cât de mult ai scris
  • Nu s-au atins de nicio carte.

SAU – conjuncție coordonatoare disjunctivă, care leagă:

  • două părți de vorbire la fel
Vrei ceai sau cafea? (substantive)
Indiferent că e mare sau mică, o mașină este foarte necesară. (adjective)
  • două propoziții la fel
Vii sau pleci? (propoziții principale)
Mă întrebau dacă am rămas sau am plecat de la petrecere?  (propoziții CD)

8. I-A sau IA

i + a + verb terminat în -t/-s [participiu]
  • I-a dat un cadou frumos.
  • I-a spus cum să scrie o compunere frumoasă.

IA – verb, de la a lua, indicativ prezent, persoana a treia, singular

Fata ia toate florile albastre.
Ia și tu o prăjitură.

– substantiv articulat, de la íe (bluză țărănească pentru femei – accentul este pe i, iar cele două vocale sunt în hiat – avem două silabe i-e//i-a)

Îmi place ia cu flori colorate.

– interjecție

Ia mai spune o dată povestea!
Ia să mergem acasă!

9.  I-AU sau IAU

i+ au + verb terminat în -t/-s [participiu]
  • I-au udat cu apă și i-au săpat la rădăcină. (Copiii i-au udat cu apă pe ei – arborii)
  • I-au spus cum să ajungă la cabană.

IAU – verb, a lua, indicativ prezent, persoana i, singular, sau plural.

  • Iau mai multe fructe.
  • Copii iau toate dulciurile.
  • Iau seama că nu prea vrei să vii cu noi. (locuțiune verbală – a reliza, a-și da seama)
  • Ceilalți câini se iau după el. (locuțiune verbală – a urma cuiva)

10. V-A sau VA

v + a + verb terminat în -t/-s [participiu]
  • V-a sunat doamna profesoară?
  • V-a spus care sunt cerințele?

VA – formă verbală, auxiliar cu ajutorul căruia se formează viitorul

El va merge cu  noi în excursie.

11. MI-AU sau MIAU

mi + au + verb terminat în -t/-s [participiu]
  • Mi-au dat mai multe hârtii. (Ei mi-au dat mie…)
  • Mi-au ales cele mai frumoase flori.
  • Mi-au scris o poezie frumoasă.
  • Mi-au arătat drumul.

MIAU – interjecție (onomatopee)

Miau, miorlăi pisica.

– substantiv, provenit din interjecție ( conversie)

Am auzit un miau clar.