Se simt în poezia lui Octavian Goga un epigonism eminescian, ecouri din  poezia romantică germană, dar și influențe din poezia lui  George Coșbuc.

Poezia lui Octavian Goga este o poezie  vizionară, mesianică, care vestește înfăptuirea idealurilor istorice ale poporului nostru pentru dreptate socială și națională. Țăranii sunt vestitorii unei lumi noi.

Limbajul poetic al lui Goga abundă în termeni și invocații religioase, însă cu sens metaforic  și funcție estetică.

Poetul transfigurează prin lexic tradiția și datina românească din cântecul de dor și jale. În Cântecele sale timbrul este patetic, răscolitor prin lexic evocator, în context popular. Fonetismele populare dau autenticitate acestora și creează atmosfera satului transilvănean.

Vezi SURSE