TRĂSĂTURI

 Opera lirică în care se descrie un peisaj (un anotimp) față de care autorul își exprimă sentimentele se numește pastel.

Fiind operă lirică, poetul își exprimă în mod direct sentimentele de dragoste, de admirație, de reținere, de spaimă, de durere în legătură cu peisajul înfățișat.

Poetul desprinde trăsăturile caracteristice ale peisajului sau ale anotimpului, subliniindu-se mijloacele artistice.

Modul de expunere este descrierea. Eul liric se materializează în verbe și pronume la persoana I și a II-a.

Ca figură de stil predomină epitetul (cromatic), comparația și personificarea. Se folosesc mai mult substantive și adjective, creând imagini vizuale, auditive, tactile olfactive.

Primele note de pastel în literatura românească apar la Vasile Cârlova, în Înserare, și IH Rădulescu în Zburătorul. Însă cel care a desăvârșit acest tip de poezie este Vasile Alecsandri în Pasteluri.

Vezi SURSE