DEFINIȚIE: Prepoziția este partea de vorbire neflexibilă care exprimă raporturile dintre atribut și complement și părțile de vorbire determinate de ele.
Prepoziția nu are funcție sintactică. Ea intră în componența unor părți de propoziție lunându-se împreună cu acestea la analizat (este un simplu instrument gramatical)
Am plecat cu părinții la mare
Petalele de trandafiri s-au scuturat.
FELUL PREPOZIȚIILOR
a) prepoziții simple – dintr-un singur cuvânt: contra, cu, de fără, în, întru, la, lângă, pe pentru, până, spre, sub etc.
b) prepoziții compuse – din două sau mai multe cuvinte: de la, de către de pe, fără de, înspre, pe la, de pe la, de pe lângă etc.
LOCUȚIUNILE PREPOZIȚIONALE sunt grupurile de cuvinte care prezintă o unitate de sens și îndeplinesc rolul de prepoziții.. Locuțiunile prepoziționale sunt alcătuite din una sau mai multe prepoziții și o altă parte de vorbire, cum ar fi:
1.substantiv
articulat – în fața, în spatele, în urma, în privința, din partea, din pricina etc.
nearticulat – față de, în loc de, la un loc cu, din cauză că etc.
2. adverb
urmat de prepoziție: împreună cu, alături de, în afară de etc.
la origine adjectiv, urmat de prepoziție: relativ la, potrivit cu
articulat: în afara, pe dinafara, pe dinăuntrul
3. cu adjectivul „tot” – cu tot cu
ALTE PĂRȚI DE VORBIRE FOLOSITE CA PREPOZIȚII
- adverbe cu formă articulată: înaintea, dinaintea, dedesubtul, îndărătul, împotriva, deasupra
- substantive: grație, mulțumită
- participiu: datorită
CAZUL NUMELUI PRECEDAT DE PREPOZIȚIE
Prepoziția sau locuțiunea prepozițională precedă un substantiv, pronume, adjectiv, și numeral.După natura prepoziției sau a locuțiunii prepoziționale, acestea pot sta în cazurile acuzativ, genitiv, dativ
a) în a c u z a t i v stau numele precedate de majoritatea prepozițiilor
Vorbește cu voce tare.
Spune cuvinte de dragoste.
A ciocănit de două ori în ușă.
Afară de noi, nu mai era nimeni.
b) în g e n i t i v stau numele precedate de prepozițiile
- asupra și contra
S-au năpustit asupra sa.
Luptau contra agresorilor.
- locuțiuni prepoziționale provenite din adverbe articulate
Dinaintea casei erau doi brazi frumoși.
- locuțiuni prepoziționale al căror ultim termen este un adverb articulat
Pe dinafara zidului crescuseră mușchi.
- locuțiuni prepoziționale formate dintr-o prepoziție și un substantiv articulat –
În spatele casei era un nuc bătrân.
c) în d a t i v stau substantivele sau substitutul acestora precedate de prepozițiile mulțumită, datorită, grație, potrivit, conform contrar
Datorită lor am putut să merg în vacanță.
Mulțumită colegilor mei, am reușit să fac proiectul.
ATENȚIE potrivit, conform, contrar în relație cu un substantiv pot fi adjective,
valoare care devine evidentă la feminin sau plural.
Are o atitudine conformă/ contrară/ potrivită statutul său.
Are un comportament conform/ contrar/ potrivit statutului său.
La masculin, verificarea se face trecând substantivul la plural. Dacă potrivit, conform,
contrar se vor acorda în număr cu substantivul, atunci acestea sunt adjective.
FORME VERBALE PRECEDATE DE PREPOZIȚII
- cu prepoziție – infinitivul scurt cu prepoziția a – a alerga, a fugi etc.
- supinul -format din verb la participiu cu prepoziție – de băut, la pescuit, pentru mâncat
- prepozițiile fără și până pot însoți verbele la modul conjunctiv. Împreună cu să formează locuțiunile prepoziționale fără să, până să
ARTICULAREA SUBSTANTIVELOR DUPĂ PREPOZIȚIE
Substantivul se articulează când:
- este determinat de un atribut sau propoziție atributivă
Merg la școala noastră.
Scriu pe caietul pe care mi l-ai dat.
- desemnează o ființă unică, într-un moment dat determinat de vorbitor
Mergem în vizită la bunica.
- este precedat de prepozițiile cu, de-a și cele care se construiesc cu G sau D