DEFINIȚIE: Prepoziția este partea de vorbire neflexibilă care exprimă raporturile dintre atribut și complement și părțile de vorbire determinate de ele.

Prepoziția nu are funcție sintactică. Ea intră în componența unor părți de propoziție lunându-se împreună cu acestea la analizat (este un simplu instrument gramatical)

Am plecat cu părinții la mare
Petalele de trandafiri s-au scuturat.

FELUL PREPOZIȚIILOR

a) prepoziții simple – dintr-un singur cuvânt: contra, cu, de  fără, în, întru, la, lângă, pe pentru, până, spre, sub etc.

b) prepoziții compuse – din două sau mai multe cuvinte: de la, de către de pe, fără de, înspre, pe la, de pe la, de pe lângă etc.

ALTE PĂRȚI DE VORBIRE FOLOSITE CA PREPOZIȚII

  1. adverbe cu formă articulată: înaintea, dinaintea, dedesubtul, îndărătul, împotriva, deasupra
  2. substantive: grație, mulțumită
  3. participiu: datorită