DEFINIȚIE: Pronumele relativ este cel care se folosește numai în frază având rolul unei conjuncții subordonatoare. Pronumele relativ leagă subordonata de regenta ei.

Ex. Merg la școala care îmi place.

Spre deosebire de conjuncție, pronumele relativ are forme cazuale și îndeplinește o funcție sintactică în propoziția pe care o introduce.

FORME: care, cine, ce, cât, câtă, câți, câte.

Nu știu care este cartea ta preferată.

Aceasta este cartea pe care mi-a dăruit-o.

Am călătorit cu o doamnă pe care nu o cunoșteam.

Fetei căreia i-a dat flori este sora mea.

Au venit tinerii cărora le-ai promis cărțile.

S-a așezat lângă un copac ale cărei frunze erau verzi și dese.

Am o prietenă al cărei frate este pictor.

Cine muncește, reușește.

Nu știu pe cine așteaptă.

Nu se aude clar ce spune.

Ți-am dat ce ai cerut.

Mă gândesc la aventurile ce le vom trăi împreună.

A scris pe ce a apucat.

A luat cât i s-a permis.

A cărat cât a putut.

ADJECTIVUL PRONOMINAL RELATIV

 Când pronumele relative stau pe lângă un substantiv și se acordă cu el în gen număr și caz, îndeplinește rolul unui adjectiv cu valoare sintactică de   a t r i b u t  a d j e c t i v a l

Alege-ți care floare îți place.
Ia câte cărți vrei.

 

OBSERVAȚII

  1. Pronumele relativ ce precedat de prepozițiile de, la, pentru, formează construcții cu un sens cauzal sau final: de ce, la ce, pentru ce.
  2. Ce intră și în structura unor locuțiuni adverbiale care exprimă ideea de progresie sau intensitate: din ce în ce;
  3. Ce poate fi folosit și adverbial în construcții care exprimă cantitatea sau intensitatea
și suflă ce suflă
ce frumos ninge!
  1. Cât poate avea și valoare de pronume nehotărât
Îți dau cât dorești.