P R O P O Z I Ț I A   P R E D I C A T I V Ă
DEFINIȚIE:  Propoziția subordonată care ţine locul unui nume predicativ pe lângă un verb copulativ din regentă se numește propoziție predicativă (PR).

El este /cel ce a venit ieri.

PROPOZIȚIA PREDICATIVĂ POATE FI INTRODUSĂ PRIN:

a.      Pronume relativ care, cine, ce, câţi, cel ce, ceea ce

Întrebarea este  /cine a fost mai pregătit.
Problema este /care va merge mâine în excursie.

b.      Pronume nehotărât oricâți, oricine, oricare, orice

Banul din plasă este /al oricui va dori.
El a devenit /orice și-a dorit.

c.       Conjuncțiile că, să, ca…să, dacă, de

Convingerea este /că a înțeles.
Datoria ta rămâne /să mă convingi.
Slujba lui a fost/ca să facă de pază zilnic.
Întrebarea este /dacă va rămâne acasă.

d.      Adverbe și locuțiuni adverbiale unde, când, cum, ca și cum, după cum

El a devenit /așa cum și-a dorit.
Problema este /unde mergem întâi.
Lumea nu este /cum o vezi tu.

 

ATENȚIE la verbele copulative a fi, a rămâne, a părea care pot fi folosite și ca impersonale, cerând după ele o SUBIECTIVĂ, precum și la expresiile impersonale în care adverbul este așezat înaintea verbului a fi, iar propoziția subiectivă poate fi ușor confundată cu cea predicativă.

Era /să se întâmple o nenorocire.  – SB
El era /ce și-a dorit. – PR
Se pare /că a auzit o muzică frumoasă. –  SB
El pare /că a auzit o muzică frumoasă. – PR
Rămâne /să ne vedem mâine. – SB
El a rămas /cum îl știam. – PR
Așa a fost /să fie. – SB

PUNCTUAȚIA PROPOZIȚIEI PREDICATIVE:

Propoziția predicativă nu se desparte niciodată prin virgulă de regenta ei.