DEFINIȚIE: Propoziția subordonată care îndeplinește funcția de subiect pe lângă o regentă se numește propoziție subiectivă (SB).

 PROPOZIȚIA SUBIECTIVĂ POATE FI INTRODUSĂ PRIN:

 Pronume relativ în cazul N, D și Ac:

Cine știe carte,/ are patru ochi.
Ce-a fost verde,/ s-a uscat.
Cui i-am spus, /a fost de aceeași părere.

Pronume nehotărât în cazul N, D, Ac câți, oricine, oricui ș.a.

Câți au auzit, /s-au mirat.
Oricine-l vedea, /rămânea uimit.

Conjuncțiile că, să, ca…să, dacă, de

Se vede /nu cunoști lumea.
Nu-i rău /știi carte.
Bine ar fi /ca să mergeți în excursie.
Ar fi rău /dacă ar face așa.

 Adverbe relative unde, când, cum

Se știe /când au plecat.
Se bănuiește /unde s-au dus.
E de mirare /cum au reușit.

PROPOZIȚIA SUBIECTIVĂ POATE FI CERUTĂ DE:

Verb sau expresie impersonală

Trebuie să muncim mult.
E bine să înveți.
ATENȚIE!!! Verbul a trebui este inflexibil (nu are decât forma a III-a singulat, la
toate timpurile și modurile) și trebuie întotdeauna izolat la analiza frazei.
 Mama1/trebuie2/ să plece1/.
 Noi 1/ trebuie2/ să ne facem temele1/.

Verbul a fi și alte verbe folosite ca impersonale

Era să plec.
Ne rămâne să învățăm lecția.
Îți ajunge cât ai lucrat astăzi.
Ne doare că a fost scris așa.

Verbe reflexive impersonale se cuvine, se cade, se aude, se întâmplă, se poate, se vede, se știe ș.a.

Se cuvine să respecți regulile.
Se crede că aici s-a dat lupta.

 Verbe pasive folosite ca impersonale este scris, este dat, este hotărât ș.a.

Este scris să murim odată.
Ți-a fost dat să trăiești frumos.
Este hotărât să pleci la examen.

Expresii impersonale alcătuite din verbul, a fi și un adverb e bine, e rău, e ușor, e greu, e drept, așa-i, e cu putință, e posibil ș.a.

E bine să-l ajuți și pe el.
E drept că așa stau lucrurile.

Adverbe sau locuțiuni adverbiale predicative sigur, desigur, firește, fără îndoială, cu siguranță, probabil, poate, destul, negreșit, natural, păcat, de prisos.

Sigur că este nevinovat.
Probabil că n-ai învățat.
Cu siguranță că mâine va veni.
De prisos să mai insiști.

 PUNCTUAȚIA PROPOZIȚIEI SUBIECTIVE:

  • Propoziția subiectivă așezată î n a i n t e a regentei se desparte de aceasta prin virgulă.
Cine întreabă, nu greșește.
Cine nu respectă pe alții, acela nu se respectă pe sine.
ATENȚIE În propoziția principală subiectul se reia prin pronume.
  • Propoziția subiectivă așezată d u p ă regentă nu se desparte de aceasta prin virgulă.
Nu-i frumos¹/ ce-mi spui²/.

             OBSERVAȚII Se disting două tipuri de propoziții subiective.

  1. Propoziția subiectivă cerută de un verb personal.
Cine nu muncește,¹/ nu mănâncă²/.
  1. Propoziția subiectivă cerută de un verb sau expresie impersonală.
Trebuie¹/ pleci.²/
E bine ¹/ avem toate cărțile²/.

ATENȚIE!!!

Propoziția subiectivă poate fi uneori confundată cu CI cerută tot de o expresie impersonală.

SUBIECTIVĂ

Îmi place să cânt. Cântul îmi place

 

COMPLETIVĂ INDIRECTĂ

Îi arde să se plimbe

Îi arde de plimbare

Mă miră că s-a întâmplat așa. Întâmplarea mă miră

 

Nu-ți pasă că plânge.

Nu-ți pasă de plânsetul ei.

Mă doare că nu mă ascultă. Neascultarea mă doare

 

I s-a urât să intervină.

I s-a urât cu intervenția.

 

Propoziția subiectivă poate fi uneori confundată cu o predicativă

PREDICATIVĂ SUBIECTIVĂ
(El) Pare că și-a schimbat gândurile. El pare schimbător.

 

Se pare că a sosit iarna
(El) A ajuns ce și-a dorit. A ajuns așa Ajunge cât ți-am spus.
(El) A rămas cum îl știi. A rămas să mai discutăm.
ATENȚIE!!! Verbele a părea, a ajunge, a rămâne când sunt personale cer propoziții predicative 
și când sunt folosite ca impersonale sau reflexive (a părea) cer propoziție subiectivă 
când adverbul din expresia impersonală este așezat î n a i n t e a  verbului copulativ, 
Subiectiva poate fi confundată cu predicativa. 
Așa este¹/cum ți-am spus²/. 
Așa este – propoziție principală așa este nume predicativ, 
dar poate fi confundat în acest caz cu Subiectul 
cum ți-am spus – propoziție subiectivă