Simboluri și semnificații în Riga Crypto și Lapona Enigel

Scris și publicat în 1924, poemul Riga Crypto și Lapona Enigel încheie ciclul de balade și influențează întreaga creație artistică ulterioară a lui Ion Barbu.

Titlul are rezonanțe ciudate, amintind de cupluri celebre nefericite, cum sunt Tristan și Isolda sau Romeo și Julieta.

Numele de Crypto vine de la grecescul crypto – ascuns. Poezia este, de fapt, o poezie de cunoaștere. Tehnica poeziei este cea a poveștii în ramă sau a poveștii în poveste.

Poezia se asemănă cu Luceafărul eminescian în care rolurile sunt însă inversate, ființa superioară este feminină, iar cea inferioară este masculină. Povestea este fantastică și se petrece în visul fetei.

Craiul Crypto este „inimă ascunsă” și împărățește peste „patul de râu și humă unsă”. Lapona Enigel este urgisită în ținuturile de îngheț ale polului. Ea își mână urma de reni spre sud.

Întâlnirea celor doi are loc în sud, mișcare cu sens simbolic ce sugerează aspirația fetei către soare, lumină.

Regele Crypto îi propune lui Enigel să se însoțească, oferindu-i împărăția sa de umbre. Pentru a-și îndeplini această dorință, Crypto este în stare de sacrificiu. El dorește să treacă din lumea sa de umbre în cea a luminii, ceea ce pentru el ar însemna în moarte. Refuzul lui Enigel pătrunde în sufletul lui Crypto ca o „lamă de blestem”.

Aspirația către lumină, către viața solară este pentru Enigel un lucru firesc, așa cum este pentru orice ființă „cu fântână-n piept”.

Dialogul dintre Craiul Crypto și Enigel este patetic și viu.

În final, trecând în lumea solară, Crypto devine o ciupercă otrăvitoare, însoțindu-se cu ciupercile de teapa lui. Tabloul nunții lui este grotesc, amintind de blestemul popular:

„Cu Laurul – Balaurul
Să-i toarne-în lume aurul
Să-i toace, gol la drum să iasă
Cu măselarița-mireasă
Să-i ție de împărătească.”

Vezi SURSE