Orientarea literar care își are punctul de plecare în revista Sămănătorul , apărută la București între 1901 și 1910, condusă de Al. Vlahuță, G. Coșbuc și apoi de N. Iorga.
Se constituie ca o mișcare ostilă modernismului, fiind expresia păturilor sociale speriate de capitalismul identificat cu tot ceea ce este modern.
TRĂSĂTURI:
- paseismul, întoarcerea spre trecut și condamnarea prezentului;
- idilismul, sau preferința pentru înfățișarea pitorească a satului românesc, considerat ca unicul depozitar al al specificului național românesc;
- sentimentul dezrădăcinării, generat de ideea că satul nu poate fi pus pe o poziție inferioară orașului, perceput ca loc al pierzaniei, iar cei care se aventurează la oraș trăiesc drama dezrădăcinării;
- predilecția pentru scene tari, de violență;
- personaje dominate de instincte;
- creația populară ocupă un loc important;
- trecutul de luptă al poporului;
- interes pentru natură;
- accentul cade pe specificul național.
Vezi SURSE
No Comments Yet