Substantivul

DEFINIȚIE: Substantivul este partea de vorbire care denumește ființe, lucruri, fenomene ale naturii, acțiuni, stări etc., cunoscute în gramatică sub numele de obiecte.

 CLASIFICARE: Substantivele pot fi de două feluri: comune

     proprii

La rândul lor, acestea pot fi: simple

                                        compuse

EXEMPLE    substantive comune simple: bancă, om, casă, ploaie etc.

substantive comune compuse: floarea-soarelui, bunăvoință,

bineînțeles, untdelemn, apă tare etc.

substantive proprii simple:         Andrei, Europa; Argeș, România

substantive proprii compuse:   Ștefan cel Mare, Cluj Napoca, America de Sud, Câmpulung

 GENUL SUBSTANTIVELOR: Substantivul are trei genuri:

– masculin: un-doi băiat, tată,

– feminin:   una-două   fată, gâscă, ploaie

– neutru:     un- două   ghiozdan, tunet

            OBSERVAȚII La substantivele care definesc nume de ființă mai există două categorii:

1. Substantive mobile:

Masculin: tată, frate, trântor, gâscan, cioroi, berbec, taur, câine etc.

Feminin:   mamă, soră, albină, gâscă, cioară, oaie, vacă, cățea etc.

2. Substantive epicene: sunt substantivele care nu fac distincție între sexe – au aceeași formă pentru ambele sexe

albatros, bizon, caras, dihor, erete, elefant, furnică, inorog, lăstun, mierlă, privighetoare, râs, șoim, știucă, veveriță etc.

Există substantive care au două genuri:

bob – bobi                             beret – bereți

boabă – boabe                     beretă – berete

NUMĂRUL: Formele pe care le ia substantivul pentru a arăta când este vorba de un obiect și când de mai multe obiecte reprezintă categoria gramaticală a numărului – singular și plural.

Desinențe de singular:

MASCULIN

-e              burete, castravete, frate etc.

-u             codru, ministru, bou etc.

FEMININ

-ă               mamă, soră, bunică, casă, albină etc.

-e               carte minge, femeie, baie etc.

-a                basma, baclava, mucava etc.

-ea/-ia      acadea, canapea, stea, nuia

-i                  zi

NEUTRU

Au la singular aceleași desinențe ca la masculin: spate, registru, cadou etc.

 OBSERVAȚIE

• Există substantive care au o singură formă pentru singular: miere, secară, fasole, aur, var, foame, sete, fericire, lapte, brânză, cânepă, sare, piper etc.
• Există substantive care nu au forme decât pentru plural: icre, câlți, tăieței etc.
• Există substantive care au la plural sens diferit ca la singular:

bucată     bucăți       bucate

frig           friguri

grâu         grâne

lapte         lapți

fier            fiare

• Substantive care au mai multe forme de plural, cu înțelesuri diferite:

bandă      bande       benzi

cap           capi     capete capuri

corn         corni    coarne cornuri

colț           colți         colțuri

difuzor     difuzori     difuzoare   

muc          muci       mucuri

ochi          ochi        ochiuri      ATENȚIE!!! ochii– este plural articulat cu articolul hotărât

pas           pași        pasuri

râs           râși         râsete

timp        timpi       timpuri

• Substantive care au două forme de plural cu același înțeles:

aripă           aripi                aripe

bice              bice                biciuri

blestem       blesteme       blestemuri

bolă              boli                  boale

coală            coli                  coale

datină          datini               datine

• Substantive colective:

aluniș, argintărie, brădet, brânzeturi, dulcețuri, mulțime, prostime, popime etc.

Pluralul substantivelor poate crea dificultăți de ortografie.

CAZUL SUBSTANTIVELOR:

• Formele pe care le ia substantivul pentru a exprima funcțiile lui în propoziție se numesc cazuri.
• Trecerea substantivului prin toate cazurile se numește declinare.
• Limba română are cinci cazuri:

– Nominativ

– Genitiv

– Dativ

– Acuzativ

– Vocativ

OBSERVAȚII   1. Genitivul/Dativul substantivelor feminine se formează după următoarea formulă:

Nsg                   Npl. nearticulat + -i               Gsg/D sg

o vulpe                  două vulpi     + -i         vulpii

o fată                     două fete       + -i             fetei

o vară                   două veri       + -i              verii    

!!!Substantivele feminine terminate la singular in –ie în hiat (în silabe separate) nu formează G/D după regula de mai sus, ci adaugă direct articolul genitival –i.

Ex. câmpie – câmpii +-i

câmpie – câmpiei     câm-pi–e

poezie – poeziei        po-e-zi–e

Substantivele feminine proprii formează G/D transformând –a final în –ie.

Maria- Mariei

2. Cazul genitiv este cerut de prepozițiile și locuțiunile prepoziționale genitivale: împotriva, deasupra, dedesubt, înaintea, contra, înapoia, în fața, de jur împrejurul, de-a lungul, în jurul etc.
3. cazul acuzativ este cerut de prepozițiile și locuțiunile prepoziționale: pe, la, din, pentru, dintre, printre, față de, în loc de, alături de, împreună cu etc.
4. Cazul dativ este cerut de prepozițiile: datorită, mulțumită, grație, contrar, conform, potrivit.
5. Pentru a nu confunda Complementul indirect în genitiv cu Complementul indirect în dativ se dublează substantivul, iar dacă al doilea substantiv primește articolul posesiv, substantivul este în genitiv; dacă nu primește, substantivul este în dativ.

Turcii au năvălit asupra muntenilor și a moldovenilor. – G

Ne-am așezat în fața copiilor și a profesorilor. – G

Grație mamei și tatălui meu am reușit în viață. – D

Datorită cărților de istorie și filmelor istorice am aflat despre domnia lui Țepeș. – D

ATENȚIE!!! Este greșit să spunem datorită/mulțumită/grație mamei și a tatălui.

FUNCȚIILE SINTACTICE ALE SUBSTANTIVULUI

SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE

Substantivele nume de anotimpuri și de părți ale zilei se poate transforma în adverb dacă

– determină un verb și răspund la întrebarea c â n d;

– au forma articulată cu articolul hotărât -a

– nu sunt însoțite de prepoziție

Exemple       Toamna încep școlile.

Merg la înot luni.

Noaptea ne învăluia în mantia ei.

Prin articulare, marca substantivului, unele părți de vorbire își pot schimba valoarea gramaticală în substantiv:

• Adjectivul: Înțeleptul câștigă întotdeauna.

         Cel albastru îmi place.

         Leneșul mai mult aleargă.

• Numeralul : Treiul din catalog îi va da bătăi de cap.

• LOCUȚIUNI SUBSTANTIVALE: Grupul de cuvinte care ține locul unui substantiv se numește locuțiune substantivală. De obicei, locuțiunile substantivale provin din locuțiuni verbale:

a-și aduce aminte      aducere aminte          amintire

a băga de seamă        băgare de seamă        observare

a-i părea rău               părere de rău             regret

a ținte minte               ținere de minte            memorie

• VALOAREA STILISTICĂ A SUBSTANTIVULUI:

Epitet:             codrii de aramă

                          pădurea de argint

Comparație:     „Pe un deal răsare luna ca o vatră de de jăratec” (M. Eminescu)

                           „Și se-nalță încet, încet

                                Ca o frunte de poet”

Metaforă: norii sunt de jăratec

                     luna, regină a nopții  

Personificare: „Codrule, codruțule

                               Ce mai faci, drăguțule?”

Analiza unui substantiv:

1. funcția sintactică,
2. felul substantivului,
3. gen,
4. număr,
5. caz,
6. articulat/nearticulat,
7. precedat de prepoziție.

Ex.   Ziua când am luat examenul a fost cea mai frumoasă din viața mea.

ziua       –   Subiect, exprimat prin substantiv comun, simplu, gen feminin, număr singular,

caz nominativ, articulat cu articol hotărât –a.

examenul – CD, exprimat prin substantiv comun, simplu, gen neutru, număr singular, caz

acuzativ, articulat cu articol hotărât –l.

din viața – CI , exprimat prin substantiv comun, simplu, gen feminin, număr singular,caz

acuzativ, articulat cu articol hotărât –a, precedat de prepoziția din.

!!! Substantivul se analizează împreună cu prepoziția care îl însoțește, deoarece aceasta indică cazul substantivului.