DEFINIȚIE: Substantivul este partea de vorbire care denumește ființe, lucruri, fenomene ale naturii, acțiuni, stări etc., cunoscute în gramatică sub numele de obiecte.
CLASIFICARE: Substantivele pot fi de două feluri: comune
proprii
La rândul lor, acestea pot fi: simple
compuse
EXEMPLE substantive comune simple: bancă, om, casă, ploaie etc.
substantive comune compuse: floarea-soarelui, bunăvoință,
bineînțeles, untdelemn, apă tare etc.
substantive proprii simple: Andrei, Europa; Argeș, România
substantive proprii compuse: Ștefan cel Mare, Cluj Napoca, America de Sud, Câmpulung
GENUL SUBSTANTIVELOR: Substantivul are trei genuri:
– masculin: un-doi băiat, tată,
– feminin: una-două fată, gâscă, ploaie
– neutru: un- două ghiozdan, tunet
OBSERVAȚII La substantivele care definesc nume de ființă mai există două categorii:
- Substantive mobile:
Masculin: tată, frate, trântor, gâscan, cioroi, berbec, taur, câine etc.
Feminin: mamă, soră, albină, gâscă, cioară, oaie, vacă, cățea etc.
- Substantive epicene: sunt substantivele care nu fac distincție între sexe – au aceeași formă pentru ambele sexe
albatros, bizon, caras, dihor, erete, elefant, furnică, inorog, lăstun, mierlă, privighetoare, râs, șoim, știucă, veveriță etc.
Există substantive care au două genuri:
bob – bobi beret – bereți
boabă – boabe beretă – berete
NUMĂRUL: Formele pe care le ia substantivul pentru a arăta când este vorba de un obiect și când de mai multe obiecte reprezintă categoria gramaticală a numărului – singular și plural.
Desinențe de singular:
MASCULIN
-e burete, castravete, frate etc.
-u codru, ministru, bou etc.
FEMININ
-ă mamă, soră, bunică, casă, albină etc.
-e carte minge, femeie, baie etc.
-a basma, baclava, mucava etc.
-ea/-ia acadea, canapea, stea, nuia
-i zi
NEUTRU
Au la singular aceleași desinențe ca la masculin: spate, registru, cadou etc.
OBSERVAȚIE
- Există substantive care au o singură formă pentru singular: miere, secară, fasole, aur, var, foame, sete, fericire, lapte, brânză, cânepă, sare, piper etc.
- Există substantive care nu au forme decât pentru plural: icre, câlți, tăieței etc.
- Există substantive care au la plural sens diferit ca la singular:
bucată bucăți bucate
frig friguri
grâu grâne
lapte lapți
fier fiare
- Substantive care au mai multe forme de plural, cu înțelesuri diferite:
bandă bande benzi
cap capi capete capuri
corn corni coarne cornuri
colț colți colțuri
difuzor difuzori difuzoare
muc muci mucuri
ochi ochi ochiuri ATENȚIE!!! ochii– este plural articulat cu articolul hotărât
pas pași pasuri
râs râși râsete
timp timpi timpuri
- Substantive care au două forme de plural cu același înțeles:
aripă aripi aripe
bice bice biciuri
blestem blesteme blestemuri
bolă boli boale
coală coli coale
datină datini datine
- Substantive colective:
aluniș, argintărie, brădet, brânzeturi, dulcețuri, mulțime, prostime, popime etc.
Pluralul substantivelor poate crea dificultăți de ortografie.
CAZUL SUBSTANTIVELOR:
- Formele pe care le ia substantivul pentru a exprima funcțiile lui în propoziție se numesc cazuri.
- Trecerea substantivului prin toate cazurile se numește declinare.
- Limba română are cinci cazuri:
– Nominativ
– Genitiv
– Dativ
– Acuzativ
– Vocativ
OBSERVAȚII 1. Genitivul/Dativul substantivelor feminine se formează după următoarea formulă:
Nsg Npl. nearticulat + -i Gsg/D sg
o vulpe două vulpi + -i vulpii
o fată două fete + -i fetei
o vară două veri + -i verii
!!!Substantivele feminine terminate la singular in –ie în hiat (în silabe separate) nu formează G/D după regula de mai sus, ci adaugă direct articolul genitival –i.
Ex. câmpie – câmpii +-i
câmpie – câmpiei câm-pi–e
poezie – poeziei po-e-zi–e
Substantivele feminine proprii formează G/D transformând –a final în –ie.
Maria- Mariei
-
- Cazul genitiv este cerut de prepozițiile și locuțiunile prepoziționale genitivale: împotriva, deasupra, dedesubt, înaintea, contra, înapoia, în fața, de jur împrejurul, de-a lungul, în jurul etc.
-
- cazul acuzativ este cerut de prepozițiile și locuțiunile prepoziționale: pe, la, din, pentru, dintre, printre, față de, în loc de, alături de, împreună cu etc.
-
- Cazul dativ este cerut de prepozițiile: datorită, mulțumită, grație, contrar, conform, potrivit.
- Pentru a nu confunda Complementul indirect în genitiv cu Complementul indirect în dativ se dublează substantivul, iar dacă al doilea substantiv primește articolul posesiv, substantivul este în genitiv; dacă nu primește, substantivul este în dativ.
Turcii au năvălit asupra muntenilor și a moldovenilor. – G
Ne-am așezat în fața copiilor și a profesorilor. – G
Grație mamei și tatălui meu am reușit în viață. – D
Datorită cărților de istorie și filmelor istorice am aflat despre domnia lui Țepeș. – D
ATENȚIE!!! Este greșit să spunem datorită/mulțumită/grație mamei și a tatălui.
FUNCȚIILE SINTACTICE ALE SUBSTANTIVULUI
CAZUL | ÎNTREBARE | FUNCȚIA SINTACTICĂ | EXEMPLE |
NOMINATIV | Cine? Ce? | Subiect | Cartea este pe masă.
Ai casei au plecat din oraș. Provine din atributul unui substantiv la nominativ Stăpânii casei au plecat din oraș. Știm cu toții. Provine din atributul unui pronume Noi, cu toții, știm. |
Cum este subiectul? | Nume predicativ | Istoria este o carte. | |
Care? Ce fel de? | Atribut substantival apozițional | Biblia, carte de căpătâi, ar trebui citită de toată lumea. | |
GENITIV | Al, a, ai, ale cui? | Atribut substantival genitival | Pagina cărții este interesantă. |
Care? | Atribut substantival prepozițional | Caietul din preajma cărții este al meu. | |
(a) Cui? | Complement prepozițional | Elevii au năvălit asupra cărții. | |
Ce se spune despre subiect? | Nume predicativ | Fila este a cărții. | |
Unde? | Complement circumstanțial de loc | Am scris deasupra cărții. | |
DATIV | Cui? | Complement indirect | Datorită cărții tale am înțeles problema |
Cui? | Complement circumstanțial de loc | Așterne-te drumului.
Folosit rar, în literatura populară |
|
ACUZATIV | Cine? | Subiect | Îl trimit pe care termină primul |
Pe cine? Ce? | Complement direct | Eu iubesc cartea. | |
Despre/la/cu cine? Despre/la/cu ce? | Complement prepozițional | Profesorul vorbește despre carte. | |
Ce se spune despre subiect? | Nume predicativ | Profesorul este cu cartea în mână. | |
Unde? | Complement circumstanțial de loc | Lecția se găsește în carte. | |
Cum? | Complement circumstanțial de mod | Caietul este gros ca o carte. | |
Ce fel de? Care? | Atribut prepozițional | Filele de carte s-au risipit. | |
VOCATIV | – | – | Carte, dragă-mi ești! |
SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE
Substantivele nume de anotimpuri și de părți ale zilei se poate transforma în adverb dacă
– determină un verb și răspund la întrebarea c â n d;
– au forma articulată cu articolul hotărât -a
– nu sunt însoțite de prepoziție
Exemple Toamna încep școlile.
Merg la înot luni.
Noaptea ne învăluia în mantia ei.
Prin articulare, marca substantivului, unele părți de vorbire își pot schimba valoarea gramaticală în substantiv:
- Adjectivul: Înțeleptul câștigă întotdeauna.
Cel albastru îmi place.
Leneșul mai mult aleargă.
- Numeralul : Treiul din catalog îi va da bătăi de cap.
- LOCUȚIUNI SUBSTANTIVALE: Grupul de cuvinte care ține locul unui substantiv se numește locuțiune substantivală. De obicei, locuțiunile substantivale provin din locuțiuni verbale:
a-și aduce aminte aducere aminte amintire
a băga de seamă băgare de seamă observare
a-i părea rău părere de rău regret
a ținte minte ținere de minte memorie
- VALOAREA STILISTICĂ A SUBSTANTIVULUI:
Epitet: codrii de aramă
pădurea de argint
Comparație: „Pe un deal răsare luna ca o vatră de de jăratec” (M. Eminescu)
„Și se-nalță încet, încet
Ca o frunte de poet”
Metaforă: norii sunt de jăratec
luna, regină a nopții
Personificare: „Codrule, codruțule
Ce mai faci, drăguțule?”
Analiza unui substantiv:
- funcția sintactică,
- felul substantivului,
- gen,
- număr,
- caz,
- articulat/nearticulat,
- precedat de prepoziție.
Ex. Ziua când am luat examenul a fost cea mai frumoasă din viața mea.
ziua – Subiect, exprimat prin substantiv comun, simplu, gen feminin, număr singular,
caz nominativ, articulat cu articol hotărât –a.
examenul – CD, exprimat prin substantiv comun, simplu, gen neutru, număr singular, caz
acuzativ, articulat cu articol hotărât –l.
din viața – CI , exprimat prin substantiv comun, simplu, gen feminin, număr singular,caz
acuzativ, articulat cu articol hotărât –a, precedat de prepoziția din.
!!! Substantivul se analizează împreună cu prepoziția care îl însoțește, deoarece aceasta indică cazul substantivului.
Sfat prietenesc perntu autor: e-mail nu mai exista, renunta la el! De vreo 5 ani se scrie email legat nu trebuie sa ma crezi pe cuvant, poti intreba pe cei care sunt in domeniu si se ocupa cu asa ceva.In rest, pot sa spun ca rezonez foarte mult cu acest articol, cunosc multi oameni care nu stiu sa scrie corect forma de viitor a verbelor de conjugarea a patra, si scriu mereu: voi venii , nu am putut sosii , et cetera. In orice fel te pot ajuta cu activitatea ta profesionala, cat de putin, te rog sa ma anunti, sunt pasionat (daca se poate spune asa) in a corecta greselile gramaticale ale altora perntu ca nu concep ca cineva care are un discurs excelent sau fie si o persoana care se vrea cat de cat inteligenta si stie sa exprime niste idei sa nu fie in stare sa scrie corect gramatical.O zi buna!VA:F [1.9.20_1166]please wait…(1 vote cast)VA:F [1.9.20_1166](from 1 vote)
Ideea de a semnala greșelile de gramatică sau exprimare, cu explicarea lor, nu este rea. Dar tare mi-e teamă că DOOM-ul, în mărinimia sa, le va consemna, într-un viitor apropiat, ca forme acceptate, împăcându-ne astfel pe toți…și, indiferent cum vom scrie sau ne vom exprima, va fi corect.
e-mail din DOOM2, 2005,PAGINA 270
Foarte bun articol.
Eram curios de forma populară a genitivului “Mariei” pe care mulți o “galonează” cu trei “i” (Măriii”). Chiar şi pe Wikipedia (“Valea Măriii”).