Tipurile de reflexiv:

1. reflexiv obiectiv – subiectul face acţiunea care se reflectă spre sine însuşi (spre subiect) ca obiect ⇒ M-am sculat, m-am spălat şi m-am dus în bucătărie.

2. reflexiv posesiv  –  echivalează cu un adjectiv pronominal posesiv sau pronume personal în genitiv. Este doar la Dativ.  ⇒ Mi-am luat bagajele şi am plecat.

3. reflexiv reciproc  –  construcţie complexă care exprimă reciprocitatea acţiunii, fiecare agent suferind de pe urma celuilalt/celorlalţi  ⇒ S-au certat. S-au bătut unul pe celălalt. Ş-au povestit toate secretele.

4. reflexiv impersonal  –  este o construcţie impersonală ⇒ Se cuvine să-l ascultăm până la capăt. Se crede că nu ea a compus cântecul. Se zice că şi-a construit singur casa. Se aude că va fi ger mare. Se spune că nu a reuşit să rezolve problema singur. Se încearcă o nouă abordare a problemei. Nu s-a stabilit ora la care să se plece.  Această construcţie – reflexiv impersonal – cere după ea o propoziţie subordonată S U B I E C T I V Ă.

5. reflexiv pasiv  –  se utilizează doar la persoana a III-a singular sau plural, şi echivalează cu construcţia pasive propriu-zisă (a fi + participiu) ⇒ S-a cântat întregul concert de către orchestra de tineret.  Se votează legea de către tot Parlamentul.

6. reflexiv eventiv  –  semnul trecerii de la o stare la alta ⇒ S-a îngălbenit la faţă. S-a întunecat devreme.