Poezia Vara se constituie într-o impresionantă sinteză a lirismului lui George Coșbuc.

TEMELE predilecte ale liricii coșbuciene – extazierea în fața naturii, idilizarea vieții câmpenești, seninătatea în fața morții, cultul pentru neamul său, pentru strămoșii săi – se regăsesc în această poezie alcătuind un tot unitar.

STRUCTURĂ Poezia este alcătuită din trei strofe ample (câte 12 versuri) ce prezintă trei aspecte fundamentale ale lumii. În primele două strofe, atitudinea poetului este contemplativă. El urmărește, întâi, planul ceresc, pentru ca apoi atenția sa să se mute spre cel teluric la fel de măreț ca și cel cosmic. 

În cea de-a treia strofă. contemplația se transformă în meditație, obiectul contemplat aparținând aici planului ideatic. Natura capătă o dimensiune spirituală, aproape de divinitate prin caracterul său creator Aș vrea să plâng de fericit/ Că simt suflarea ta divină/ Că pot să văd ce-ai plăsmuit.

PLANUL IDEATIC Opoziția dintre planul cosmic și cel terestru se oglindește prin opoziția dintre static și dinamic. Pe fondul unei solemne seninătăți, al unei bucurii ce învăluie întregul univers, spațiul cosmic este reprezentat grav, etern în nemișcarea lui spre deosebire de cel terestru caracterizat prin mișcare, prin joc. Gravitatea spațiului domină și influențează spiritul teluric.

Şi ca o taină călătoare,
Un nor cu muntele vecin
Plutea-ntr-acest imens senin
Şi n-avea aripi să mai zboare!

Prin contrast, viața terestră este o descătușare de energii. Bucuria vieții se exprimă prin joc, prin ritm, prin mișcare. Intensitatea acestei trăiri este la fel de puternică ca și sublimul cosmic din prima strofă. Spicele, feciorii și fetele, mieii albi, grauri alcătuiesc un alt simbol al infinitului, al perenității propriu vieții, propriu spațiului terestru.

Între cele două planuri, există elemente care le asigură coeziunea. Ceahlăul este unul dintre aceste elemente, văzut de poet ca un axis mundi, un uriaș ale cărui înălțimi se pierd în profunzimea cerului, conferind echilibru pământului. Proiecția masivului Ceahlău pe spații nemărginite subliniază măreția cosmică. Norul și păsărelele ciripitoare sunt alte două elemente de coeziune, deoarece ele aparțin ambelor lumi. 

În final, poetul se îndepărtează de simpla prezentare contemplativă a celor două spații și trece în cel filozofic trăind sentimentul unei comuniuni profunde cu natura.

ELEMENTE DE PROZODIE Strofele sunt ample, câte 12 versuri fiecare cu rimă elaborată 1 cu 4, 2 cu 3, urmată de rimă încrucișată, 5 cu 7 și 6 cu 8 care vor rima, la rândul lor cu versurile 9 și 11. Structura rimei din strofa a doua diferă de cea din strofa întâi, la fel și strofa a treia.

VEZI SURSE