Verbele auxiliare în limba română sunt a fi, a avea, a vrea
A FI
Verbul a fi este un verb neregulat, pentru că are diferite rădăcini: sunt, eram, am fost, fusei.
El poate fi folosit ca:
- verb copulativ – nu are înțeles de sine stătător și are nevoie de un nume predicativ:
Mărul este roșu.
- verb predicativ – când are sensul de a exista, a se afla, a se găsi.
Vaza este pe masă. (Poate fi urmat de CCL)
- verb auxiliar – când intră în alcătuirea anumitor timpuri, moduri și a diatezei pasive.
Modurile și timpurile alcătuite cu verbul a fi sunt
- viitorul doi – voi fi cântat.
- conjunctivul perfect – să fi cântat
- condițional-optativ perfect – aș fi cântat
- diateza pasivă – Cântecul este cântat de corul de femei. (Poate fi însoțit de complement de agent)
A AVEA
Este un verb predicativ folosit în sensul de a poseda, a deține.
Este un verb auxiliar pentru că ajută la formares următoarelor timpuri și moduri:
- perfect compus – am cântat
- viitorul popular – am să cânt
- condițional-optativ – aș cânta
A VREA
Ca verb auxiliar, a vrea ajută la formarea viitorului:
Eu voi cânta.
ATENȚIE la formele sale atunci când este folosit ca verb predicativ.
Există tendința de a se realiza o formă hibridă între a vrea și a voi,
în special la imperfect vroiam, în loc de voiam.