I. Verbe pronominale

Verbele pronominale sunt verbe însoțite de pronumele reflexiv care are înțeles de sine stătător și poate fi înlocuit printr-un pronume personal sau substantiv în același caz. Predicatul format de acestea este la diateza activă, iar pronumele reflexiv care însoțește verbul funcția sintactică de CD sau de CI.

se – CD, caz acuzativ
își – CI, caz dativ

Eu îmbrac pe mine Eu te îmbrac pe tine Eu o îmbrac pe fetiță.
Tu te îmbraci pe tine. Tu îl îmbraci. Tu îi îmbraci pe ei.
Ea se îmbracă pe ea.

TIPURI DE VERBE PRONOMINALE

a)      verbe pronominale obiective a se îmbrăca, a-și croi

b)      verbe pronominale reciproce a se certa, a se iubi, a își zice, a se avea
(se aveau ca frații)

c)      verbe pronominale posesive numai cu pronume în dativ + substantiv articulat cu articol hotărât

Și-au adus cărțile cu ei.

își – Atribut pronominal, caz dativ

Verbe pronominale: a se îmbrăca, a se spăla, a se pieptăna, a-și sufleca (mânecile), a-și duce, a-și căra, a se certa, a se iubi, a-și zice, a-și spune,a-și da bună ziua etc.

II. Verbe reflexive

Verbele reflexive sunt însoțite de pronume reflexive care nu pot fi înlocuite cu pronume personale sau cu substantive în același caz. Aceste verbe sunt la diateza reflexivă, iar pronumele personal sau reflexiv care le însoțește nu are funcție sintactică.

Verbe reflexive: a se ruga, a își reveni, a se bucura, a se mira, a se gândi, a-și închipui, a se strădui, a-și bate joc, a-și da seama, a-și aminti, a se odihni, a se dezgheța,  a se apuca, a se ambiționa, a se plimba, a se trezi, a se teme, a-și uita, a se veșteji, a se numi etc.

Eu mă rog pe mine
Tu te rogi pe tine
El se roagă pe el
Ea se roagă pe ea
Noi ne rugăm pe noi.
Voi vă rugați pe voi.
Ei se roagă pe ei.
Ele se roagă pe ele.

Deși se poate conjuga, verbul a ruga este reflexiv deoarece nu rezistă probei dublării cu forma accentuată a pronumelui personal.

De asemenea, ele nu pot fi înlocuite cu un alt pronume personal sau un substantiv în același caz

Eu te/o/îl  rog – diateza activă, verbul este a ruga (tranzitiv, cere un CD, caz acuzativ) și nu a se ruga

Verbe la reflexiv impersonal (nu se știe și nici nu interesează cine face acțiunea): se aude, a se cuveni, se spune, se știe, se vede, se zice, se întârzia a, a se anunța.