I.L. Caragiale este unul dintre cei mai mari scriitori români, autor al celor mai cunoscute comedii din literatura română dar și universală (O scrisoare pierdută, O noapte Furtunoasă), dar și al unor nuvele (În vreme de război, La hanul lui Mânjoală) și schițe memorabile (Domnul Goe, Bubico, Vizită, Căldură mare).
Așa cum arată și titlul, schița înfățișează vizita pe care autorul i-o face unei vechi prietene, doamna Mari Popescu, pentru a o felicita cu prilejul onomasticii fiului ei, Ionel.
TEMA o constituie proasta educație a unor copii din familii înstărite, pe care Caragiale o ridiculizează cu ajutorul mijloacelor comicului.
TITLUL fixează momentul în care autorul îl întâlnește pe fiul prietenei sale, care se dovedește a fi un băiețel de opt ani, foarte neastâmpărat, comportament încurajat chiar de mama sa care, la fiecare năzdrăvănie, manifestă o mare îngăduință. De remarcat faptul că substantivul care alcătuiește titlul este nearticulat, Vizită, ceea ce înseamnă că tema centrală nu este vizita în sine, aceasta fiind una ca oricare alta.
MOMENTELE SUBIECTULUI Chiar din prima frază, autorul fixează timpul și locul acțiunii, de Sf. Ion, la locuința unei vechi prietene, Mari Popescu. Acest episod constituie expozițiunea.
Întâlnirea cu băiețelul căruia oaspetele îi face cadou băiețelului o minge mare de cauciuc, foarte elastică, reprezintă intriga. Tânăra mamă este foarte mândră de fiul ei și-i mărturisește musafirului că educația acestuia îi ocupă aproape tot timpul. Conversația celor doi este îngreunată de zgomotele băiatului care, obișnuit să fie în centrul atenției, face tot posibilul pentru a capta atenția.
Desfășurarea acțiunii este reprezentată de succesiunea de năzdrăvănii ale personajului principal. Îmbrăcat în uniformă de maior de roșiori, Ionel o șicanează pe slujnică, o lovește pe mama sa cu sabia, face un zgomot infernal și varsă cafeaua pe musafir. Mai mult, pentru a-l impresiona pe musafir și spre deliciul personal, mama îl încurajează pe băiat să fumeze.
Momentul culminat îl reprezintă scena în care băiatul, sub privirile admirative ale mamei, fumează, fapt ce-i va provoca leșinul. Musafirul intervine, iar Ionel își revine din leșin.
Deznodământul îl constituie momentul în care oaspetele, ajuns acasă, constată că are dulceață în șoșoni.
Personajul principal este Ionel Popescu, deoarece el este implicat în toate momentele acțiunii și se află în centrul atenției.
El este caracterizat direct de către autor: un copilaș foarte drăguț, cam la vreo opt anișori, îmbrăcat ca maior de roșiori. Personajul este caracterizat direct și de către mama sa: nu știi ce ștrengar se face…și deștept.
Însă cele mai multe trăsături morale sunt conturate cu ajutorul caracterizării indirecte prin faptele, gesturile și comportamentul său, precum și prin relația sa cu celelalte personaje. Din descrierea salonului, înțesat de jucării neglijent aruncate prin tot locul, reiese că Ionel este dezordonat. Este foarte neastâmpărat, o șicanează permanent pe jupâneasă, nu o ascultă deloc pe mama sa și are o atitudine nerespectuoasă față de oaspete.
Nu este obișnuit să i se facă observații, căci, la orice obrăznicie, mama sa îi face reproșuri blânde și îl iartă cu multă ușurință.
Lipsa sa de respect față de persoanele adulte transpare și în limbajul băiatului. Când musafirul îl sfătuiește să nu fumeze, acesta îi răspunde cu aplomb*: Da tu de ce tragi?
Ionel este cel mai mic din galeria copiilor răsfățați și leneși prezentată de I.L. Caragiale.Mai târziu, acesta devine Goe, elevul amenințat să devină repetent, și apoi Ovidiu Dăscălescu, care își va lua bacalaureatul în urma intervenției familiei. Întrunind toate trăsăturile copiilor needucați, Ionel devine un personaj tipic.
Mari Popescu, mama băiatului, este lipsită de autoritate și mult prea îngăduitoare cu copilul ei. Mai mult, ea face o greșeală gravă și dă dovadă de inconștiență atunci când își încurajează fiul să fumeze.
TRĂSĂTURILE TEXTULUI Trăsătura centrală a schiței Vizita este umorul care își are sursa în contrastul dintre ceea ce pretinde dna. Popescu referitor la educația fiului ei și comportamentul acestuia, lipsit de orice urmă de respect.
O altă trăsătură este ironia autorului care dezaprobă comportamentul lui Ionel și reacțiile mamei acestuia.
Frecvența dialogului pune în lumină trăsăturile de caracter ale personajelor, (caracterizarea lor indirectă prin limbaj), fiind, totodată, o sursă de umor.
No Comments Yet