DEFINIȚIE: Parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau un substitut al acestuia.
ÎNTREBĂRI: Atributul răspunde la întrebările:
Care?
Ce fel de?
Al, a, ai ale cui?
Câți, câte?
FELUL ATRIBUTULUI: Atributul poate fi
atribut adjectival
atribut substantival
atribut pronominal
atribut verbal
I. Atributul adjectival este exprimat prin:
1.adjectiv propriu-zis
Copacii goi se apleacă în bătaia vântului.
Băiatul mamei cel frumos…
ATENŢIE!!! Când adjectivul se află la gradul comparativ sau superlativ, elementele
ce servesc pentru formarea acestora (mai, cel mai, mai puţin, cel mai puţin,
tot atât de, etc) se analizează împreună cu adjectivul, nu separat.
2. numerale cardinale propriu-zise, multiplicative, distributive, colective, numerale ordinale cu valoare adjectivală:
În ziua dintâi, doi vânători pieriră.
Darul îndoit dat la vreme era apreciat.
Au pornit în rânduri de câte trei.
Tustrei copiii se jucau frumos.
Și cea dintâi elevă era sora mea.
3. Adjective pronominale (posesive, demonstrative, relative, interogative, nehotărâte, negative, de întărire)
Cartea mea se află în bancă.
Orașul acesta nu este însemnat pe hartă.
Care autor nu și-a dorit să aibă succes?
În altă zi ne trezim că iar vine părintele la școală.
Câte bordeie, atâtea obiceie! Citește ce carte dorești.
Nicio carte n-a rămas necitită.
„Mircea însuși mână-n luptă vijelia-ngrozitoare…”
4. Verb la participiu cu valoare adjectivală:
„Liniștea-i deplin stăpână
Peste câmpii arși de soare.”
5. Verb la gerunziu cu valoare adjectivală
Și vitele muginde întins spre jgheab pășeau.
II. Atributul substantival poate fi de mai multe feluri:
1.Atribut substantival genitival propriu-zis
Dar auzi hârșiitul unui chibrit
construcții cu valoare de genitiv: substantiv + a + numeral/adjectiv
viața a mii de oameni
opere a numeroși scriitori
2. Atributul substantival în dativ – determină un substantiv n e a r t i c u l a t care denumește de obicei un grad de rudenie sau atribute sociale (folosit mai rar astfel)
„Să-i văd semnul! Acest prunc fi-va, cândva, Domn țării.”
3. Atribut substantival prepozițional
precedat de prepoziție:
Filele de carte s-au rupt.
precedat de locuțiune prepozițională:
Într-o poiană din mijlocul pădurii.
precedat de un adverb de comparație cu valoare prepoziție:
Avea trei feciori ca brazii.
4. Apoziția simplă (exprimată printr-un substantiv sau adjectiv cu valoare substantivală în cazul nominativ sau în cazul regentului)
Bădița Vasile era un holtei.
OBSERVAȚIE!!! Apoziția simplă poate fi izolată de regentul ei, iar atunci se desparte prin virgulă.
Ionescu, vecinul¸ a venit azi la mine.
Apoziția dezvoltată – se izolează prin virgule de regentă, sau de restul propoziției
„Eu sunt Budulea, cimpoieșul de la Cocorăști.”
OBSERVAȚIE!!! Apoziția poate fi introdusă și prin adverbele adică și anume.
III. Atributul pronominal
1.Atributul pronominal în genitiv:
Frica lui o cunoște Iuga prea bine.
2. Atributul pronominal în dativ (cunoscut și sub numele d a t i v p o s e s i v ):
„Crengile-mi rupându-le
Apele astupându-le”
Tudor își plecă capul său.
3. Atribut pronominal cu prepoziție:
„Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vreo limbă”
4. Apoziție:
Ionescu, Georgescu, Popescu, adică voi, ocupați aceste locuri!
ATENŢIE!!! Atributul pronominal nu se acordă în gen număr şi caz
cu substantivul pe care-l determină.
IV. Atributul verbal poate fi exprimat prin:
1.verb la infinitiv:
Este întotdeauna timpul a se întoarce la origini. (infinitiv fără prepoziție)
Meșteșugul de a prinde pește se învață ușor. (infinitiv cu prepoziție)
2. verb la supin:
Spun și eu o vorbă celor care au urechi de auzit.
3. verb la gerunziu (neacordat):
Ea aștepta cu inima bătând și cu ochii ațintiți spre ușă.
V. Atribut adverbial poate fi exprimat prin:
1.adverb fără prepoziție:
Mersul înainte spre vârful muntelui este anevoios.
2. adverb cu prepoziție:
Am închis fereastra de sus.
3. locuțiune adverbială:
Piciorul de dinainte, din stânga prinse a tremura.
VI. Atribut interjecțional:
„Din lăstar am auzit un glas „piu, piu”.
ACORDUL ATRIBUTULUI CU REGENTUL SĂU:
Atributul adjectival se acordă în gen, număr și caz cu regentul său.
Acordul în caz:
O câmpie frumoasă – N
Unei câmpii frumoase – G
Acordul în gen și număr
Dacă un singur atribut adjectival definește mai multe substantive de genuri și numere diferite, atributul se repetă la fiecare substantiv pentru a nu se considera că face referire numai la ultimul substantiv
Munții și apele nordice
Munții nordici și apele nordice
Când două substantive de genuri diferite sunt determinate de un atribut adjectival exprimat printr-un adjectiv pronominal posesiv, acesta se acordă cu substantivul pe lângă care stă.
Bunicul și bunica mea
Bunica și bunicul meu
Când două substantive de genuri diferite sunt determinate de un atribut adjectival la plural, acordul se face ca la NP exprimat prin adjectiv, suprimând verbul copulativ.
Băiatul și fata erau dornici să studieze.
Băiatul și fata, dornici să studieze…
Alte acorduri
Când atributul substantival sau pronominal în g e n i t i v sau atributul adjectival exprimat prin adjective posesive este precedat de articol posesiv al, a, ai ale, articolul se acordă în gen și număr cu substantivul pe care îl determină atributul.
Muntele acesta al Moldovei
Câmpia aceasta a Moldovei
Munții aceștia ai Moldovei
Câmpiile acestea ale Moldovei
PUNCTUAȚIA ATRIBUTULUI
De obicei, atributul nu se separă prin virgulă de regentul lui, exceptând atributul apozițional.
Două sau mai multe atribute de același fel care determină același substantiv se despart sau nu prin virgulă , potrivit regulile generale de punctuație a părților de propoziție coordonate.
Două sau mai multe atribute ale aceluiași substantiv nu se despart prin virgulă dacă nu sunt de același fel.
At adj At subst prepoz
…o poartă înaltă de stejar…
At adj At subst genitival
… culmile împădurite ale munților…
VALOAREA STILISTICĂ A ATRIBUTULUI
Epitet Atr. adj Cerul senin mi-a înseninat sufletul
Văd izvoare zdrumicate
Atr. sbst prep Codrii de aramă
Păduri de argint
Comparație Atr. sbst prep Pădurea ca o fecioară îmi zâmbea
Hiperbolă Atr. sbst prep Codrii uriași ne adăposteau
Puteti sa ma lamuriti intr-o problema de gramatica, va rog? Cum diferentiem atrib. adj. de atrib. pron? Nu gasesc o regula, inca le confund. Am gasit cateva exemple dar nu inteleg de ce asa:
De la sora mea am o carte. atrib. adj – adj. pron pos.
De la surorile mele am o carte. atrib. pron. – pron. pers
Mama lui rade. atrib. pron. – pron. pers
Mama mea rade. atrib. adj – adj. pron pos.
Tatal nostru doarme. atrib. pron. – pron. pers
Tatal tau doarme. atrib. adj – adj. pron pos.
Este o regula anume, dupa ce le recunosc?
În principiu, orice parte de vorbire care are caracteristicile morfologice ale adjectivului poate funcționa ca atribut adjectival:
participiu
gerunziul
numeralul până la 20
adjective pronominale.
Pronumele care poate funcționa ca adjective pronominale sunt: posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât, negativ, de întărire.
Acestea sunt precedate de un substantiv – condiția care le conferă calitatea de adjective.
Adjectivele pronominale au genul, numărul și cazul substantivului pe care-l determină.
Atributele pronominale sunt exprimate prin pronume în genitiv: Mama lui a plecat. – lui nu este pronume posesiv, ci pronume personal în G. Nu se acordă cu substantivul pe care îl determină. Are funcția de atribut pronominal.
lui, ei, lor – nu sunt niciodată atribute adjectivale, ci doar atribute pronominale, în genitiv.
Mama sa a plecat – sa este pronume posesiv, în acest caz este adjectiv pronominal posesiv cu funcția de atribut adjectival.
Cartea mea/ta/sa/noastră/voastră – atribut adjectival, în N
Creionul meu/tău/său/nostru/vostru – atribut adjectival în N
dacă inversăm a mea carte, se schimbă situația deoarece nu se mai acordă în caz.
cartea mea – mea este atribut adjectival, exprimat prin adjectiv pronominal posesiv în Nominativ
a mea carte – a mea este atribut pronominal, exprimat prin pronume posesiv în Genitiv
În exemplele dvs, doar lui este atribut pronominal, iar celelalte sunt atribute adjectivale
sora mea – mea este la feminin, singular, N
surorile mele – mele este la fel ca și surorile – feminin, plural, N
mama mea – mea este feminin, singular, N
Nu putem spune mama mele sau mama tău și nici tatăl noastră, sau noastre – nu se mai acordă
În cazul adjectivul posesiv, putem avea un posesor sau mai mulți posesori ai aceluiași obiect.
putem avea
mama mea
mama ta
mama noastră
mama voastră
mama sa
În toate cazurile de mai sus avem adjective pronominale posesive cu funcția de Atribute adjectivale. Nostru și vostru este considerat acord.
Regula de bază este că adjectivul se acordă în gen, nr și caz cu substantivul pe care-l determină.
la fel se întâmplă cu participiu și gerunziu cu valoare adjectivală
poet cunoscut (a cunoaște – cunoscut)
artistă cunoscută
poeți cunoscuți
artiste cunoscute
artistei cunoscute i-am dat flori – cunoscute este la feminin, singular, genitiv
REGULĂ: TREBUIE SĂ SE ACORDE ÎN GEN, NUMĂR ȘI CAZ CU SUBSTANTIVUL LA CARE FACE REFERIRE
Va multumesc pentru raspuns, dar tot nu sunt lamurita pe deplin. Cu “lui, ei, lor” am inteles ca sunt intotdeauna atribute pronominale. Dar celelalte: mea, meu, mei, mele / ta, tau, tai, tale / sa, sai, sale / noastra, noastre, nostri / voastra, voastre, vostri – sa inteleg ca sunt intotdeauna atribute adjectivale? Sau spre ex. “nostru” poate fi si atr. pron si atr. adj.? Dati-mi, va rog, un exemplu cand acelasi pronume este o data atr. adj si o data atr. pron (daca se poate).
Si in exemplul meu “surorile mele” spuneti ca nu e atr. pron. asa cum am gasit eu? Ca am vazut scris intr-o carte de gramatica si nu mai inteleg…
DA. sunt mereu atribute adjectivale.
Nostru/ Vostru este mereu atribut adjectival. Tatăl nostru, tații noștri, mama noastră, mamele noastre – pare ciudat, ați putea spune că nu se acordă și, dintr-un punct de vedere, aveți dreptate. Dar, prin analogie cu celelalte forme ale pronumelui posesiv, de la celelalte persoane, se consideră că și formele nostru/vostru se ACORDĂ cu substantivul pe care îl determină. Deci, DA, sunt atribute adjectivale. Nu știu ce este cu exemplul pe care l-ați găsit în carte, depinde de carte. Poate este o greșeală nefericită.
REGULA DE BAZA
pronume posesive – ATRIBUTE ADJECTIVALE
pronume personale – ATRIBUTE PRONOMINALE
lui, ei, lor – nu sunt pronume posesive, ci doar pronume personale în GENITIV. prin urmare nu se vor acorda în caz cu substantivul determinat. De ex:
Mama lor, mamele lor, tatăl lor, tații lor, ghiozdanul lor, ghiozdanele lor – forma este mereu aceeași, de genitiv
indiferent că substantivul este la Masculin, Feminin, neutru, singular sau plural
Va multumesc mult pentru timpul acordat si pentru explicatii! Acum am inteles pe deplin si pot sa dorm noaptea 🙂
Minunat!
excelenta explicatie ! si eu aveam probleme la capitolul acesta.
multumim !
Ne bucurăm. Succes!
Ce funcție sintactica are 2080?
“Până în anul 2080, circa 3,4 miliarde de oameni vor suferi de pe urma penuriei grave de apă provocate de topirea ghețarilor. “
2080 este apoziție (aduce o completare termenului anterior). La fel și în cazul „ora șapte”, șapte este apoziție. Apoziția este Atr. substantival în N, iar cele două numerale din exemplele date au valoare substantivală.
Super tare! Abia acum am înțeles aceste noțiuni. Într-adevăr, și eu am găsit în manuale și culegeri exemple care se contrazic.
Felicitări pentru explicații!
Bravooooo!
Mulțumim!
Foarte clară explicația referitoare la atributul pronominal și cel adjectival! Multumim!
Mulțumim. Toate cele bune!
in enuntul “să-l înveți neprihănita, leneșa pândă felina”
“neprihănita” și “leneșa” sunt atribute adjectivale exprimate prin adjective proriu zise?
faptul că sunt înaintea substantivului și au articolul hotărât “a” schimba ceva?
Da, sunt atribute adjectivale. Faptul că sunt antepuse substantivului pe care-l determină nu schimbă funcția lor gramaticală, ci doar preiau articolul hotărât, așa cum ați sesizat și dvs.
Am câteva nelămuriri legate de frază, ați putea va rog să îmi explicați cum îmi dau seama care sunt virgulele ce trebuie luate ca elementele de relație și care nu, iar “și” este întotdeauna element de relație?
În fraza “…e cate unul pentru care simți din clipa ce l-ai văzut tragere de inimă, fara ca să-ți dai seama pentru ce” elemente de relație sunt “pentru care”, “ce” și la ultima propoziție este “,” sau “ca să”? “pentru ce” de la sfârșit este element de relație sau ceva?
Îmi cer scuze pentru deranj!!
Virgulele sunt elemente grafice, ce în vorbire sunt redate prin intonație. Ca elemente derelații, cum spuneți dvs, apar atunci când avem o înșiruire de propoziții principale sau secundare.
Mi-ar fi plăcut să mă plimb prin pădure, să privesc copacii înalți, să ascult foșnetul frunzelor și șipotul izvoarelor, să mă cufund în visare și să uit de toate temerile mele.
După virgulă urmează o altă propoziție secundară subiectivă.
Și nu este întotdeauna element de relație. Este element de relație atunci când are valoarea morfologică de conjuncție coordonatoare la nivel de propoziție – Mama și tata au plecat. sau la nivel de frază Mama a plecat și ne-a lăsat mâncarea pe masă.
Dar poate fi și adverb, cu sensul de asemenea. Și lui îi place să călătorească.
sau pronume reflexiv: Și-a luat o mașină nouă.
Este corect:Am corectat lucrările ale căror elevi nu au fost cuminti.caror=atribut adjectival?
Da. Fraza este corectă, dar funcția sintactică este atribut pronominal în G.
buna ziua îmi pute ti spune daca este corect ce am scris eu mai sus?
Bună ziua! Cum este corect spus: “spațiul fostei sfere de influență sovietice” sau “spatiul fostei sfere de influență sovietică”? Mulțumesc!
În opinia mea, varianta corectă este „spațiul fostei sfere de influență sovietică”, unde sovietică determină substantivul influență.
Sfera de influență este definită drept o zonă sau regiune aflată sub dominația economică, culturală, militară a unei organizații sau a unui stat. Prin urmare, sfera poate cuprinde mai multe țări aflate sub controlul unui singur stat – sovietic, în cazul de față.
Vă multumesc pentru răspuns!
Numai bine!