STRUCTURA Publicat în 1930, Baltagul este un roman cu structură polimorfă, ce reunește romanul baladesc, inițiatic, mitic, realist etnografic. Formula utilizată este realismul liric.

TITLUL Baltagul este unealta simbolică însușită de ucigaș și recucerită de personajul pozitiv, ca un simbol al dreptății. Armă a crimei dar și a răzbunării, baltagul marchează maturizarea lui Gheorghiță care va lua locul tatălui său.

TEMA Operă de maturitate, Baltagul reunește marile teme sadoveniene viața păstorilor, natura, iubirea, inițierea, miturile. Spațiul romanului e mioritic, localizarea însă cuprinde așezările oierilor din partea dinspre munte a Moldovei.

Baltagul este o monografie a satului moldovenesc de la munte, în prim plan aflându-se căutarea și pedepsirea ucigașilor lui Nechifor Lipan.  Sadoveanu evocă o lume mai veche cu rânduieli care au fost bazate pe legea nescrisă a tradiției, unde rolul bărbatului și al femei este bine stabilit. Legătura sa cu balada Miorița este sugerată de autor chiar de la începutul romanului, prin motto-ul

Stăpâne, stăpâne

Mai cheamă și-un câne…

Paralelism cu balada Miorița este reprezentat și de existența celor trei ciobani, uciderea celui mai bogat dintre ciobani de către doi dintre ei, atitudinea Vitoriei în fața morții, pe care nu o consideră un punct final, ci o continuare a vieții într-o altă dimensiune unde defunctul se va integra după ritualurile funerare.

Pregătirea Vitoriei pentru drum urmărește un întreg set de ritualuri: ea postește, se spovedește, se împărtășește, se roagă la icoanele Maicii Domnului și a Sfintei Ana, face daruri bisericii, își duce fata la mănăstire și pornește la drum lăsând totul în ordine în urma sa.

Pentru Gheorghiță, călătoria are un caracter inițiatic care îl va ajuta să se maturizeze și să preia rolul tatălui său după pedepsirea asasinului chiar cu baltagul lui Nechifor. Astfel, baltagul, instrument al răzbunării, capătă o valoare simbolică – un fel de sceptru prin care se face transferul de la tată la fiu.

ACȚIUNEA este prezentată pe parcursul a 16 capitole. Deși liniară, ea se desfășoară pe două dimensiuni temporale:

  • una a timpului trecut în care Vitoria Lipan rememorează întâmplări din viața ei cu Nechifor
  • una a prezentului care prezintă faptele în derulare

Îngrijorată de absența nejustificată a soțului ei, Nechifor, Vitoria Lipan se hotărăște să-l caute, fiind apăsată de o presimțire sumbră ce încolțește în sufletul ei în urma unor semne rău prevestitoare.

Vitoria este personajul principal care domină aproape în întregime romanul, fără a sufoca individualitatea celorlalte personaje: tânăra Minodora, la vârsta primilor fiori ai dragostei, taciturnul Mitrea, care comunică mai mult cu vremea sau cu animalele, decât cu oamenii, părintele Daniil, expresie a traiului liniștit, bine rostuit, baba Maranda, ale cărei ajutoare mai mult amuză decât îngrozesc.

NARAȚIUNEA se face la persoana a III-a, naratorul omniscient reconstituind într-un mod obiectiv, detaliat, lumea satului. Narațiunea se urmărește pe două planuri:

  • călătoria Vitoriei Lipan, însoțită de fiul ei
  • viața oierilor din munții Moldovei, cu rânduiala ei mai presus de lege

 Narațiunea alternează cu pasaje descriptive care fixează cadrul sau elemente ale portretelor fizice și este nuanțată de dialog. La parastas, Vitoria preia rolul naratorului atunci când povestește cum a fost ucis soțul ei.

INCIPITUL Romanul începe cu o istorioară despre nașterea popoarelor, când Dumnezeu  a pus rânduială și semn fiecărui neam. Muntenilor, care au venit ultimii în fața Domnului, acesta le-a dat o inimă ușoară  pentru a se bucura de ceea ce au. toate în romanul lui Sadoveanu se derulează potrivit rânduielii inițiale.

MOMENTELE SUBIECTULUI

Expozițiunea Vitoria, rămasă singură acasă cu gospodăria și fata ei, Minodora, este îngrijorată de lipsa nejustificată a soțului său, Nechifor.

Intriga: hotărârea Vitoriei de a pleca împreună cu fiul ei, Gheorghiță, în căutarea lui Nechifor.

Desfășurarea acțiunii: Vitoria reconstituie drumul făcut de soțul ei, un adevărat labirint al căutării în care găsește frecvent semne ale trecerii acestuia. Femeia întreprinde cercetări pe cont propriu și, cu ajutorul câinelui lui Nechifor, descoperă, într-o râpă, rămășițele soțului ei. Cu o intuiție ieșită din comun, ea reușește să refacă împrejurările în care a fost comisă crima.

Punctul culminant îl constituie demascarea criminalilor în timpul parastasului și pedepsirea acestora. Calistrat Bogza este lovit de Gheorghiță cu baltagul lui Nechifor, iar Ion Cuțui este mușcat de câinele Lupu.

Deznodământul revenirea la viața normală după restabilirea adevărului.

CONFLICTELE

Acțiunea se desfășoară în virtutea a două conflicte:

  • unul interior care se prefigurează chiar de la început sub sub forma neliniștii Vitoriei ca urmare a absenței soțului său, frământare ce se amplifică pe măsură ce își dă seama că soțul ei a murit.
  • unul exterior, între Vitoria și asasinii lui Nechifor Lipan. În absența oricărei dovezi concrete, Vitoria încearcă să-i determine pe cei doi să mărturisească prin întrebări neașteptate și replici cu subânțeles, care îi vor debusola pe cei doi creând o stare de tensiune ce va culmina cu demascarea asasinilor.

Drama prin care trece Vitoria Lipan nu are nimic senzațional în roman. Faptul că soțul ei a fost ucis e trăit intens, însă cu o putere de stăpânire ce își are rădăcinile în natura stâncoasă a locurilor și în obiceiurile și tradițiile ce au stat la baza relațiilor dintre oameni.

Complexitatea romanului rezultă din multiplele sale interpretări

  • roman monografic
  • roman mitic
  • roman polițist
  • roman al inițierii (bildungsroman)
  • roman de dragoste

 

 

Bibliografie:

  • Leahu, Emil; Constantin Parfene – Limba și literatura română, Manual pentru clasa a X-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980;
  • prof. dr.Bârboi, Constanța; prof. Boatcă, Silvestru; prof. Popescu, Marieta – Dicționar de personaje literare, Editura NOVA 2001, București, 1994.