Definiție: Opera epică de mare întindere în care binele se confruntă cu răul și învinge întotdeauna, se numește basm. Basmul aparține literaturii populare prin urmare este o creație anonimă, fără autor, care are mai multe variante. acțiunea se petrece într-un timp imemorial și începe în lumea reală, continuându-se pe un alt tărâm.
Particularități ale basmului:
- acțiunea se desfășoară linear, prin adăugare de episoade;
- narațiunea este la persoana a III-a, și se face de către un narator omniscient;
- timpul nu este definit;
- este redată lupta dintre bine și rău cu victoria binelui asupra răului;
- se întâlnesc personaje fantastice, urâte la chip și cu forță ieșită din comun, care reprezintă răul;
- binele este întruchipat de personaje pozitive, care reprezintă idealul de frumusețe fizică și morală a poporului român;
- acțiunea începe în lumea reală și se continuă într-o lume fantastică, în tărâmul de dincolo.
- acțiunea se amplifică treptat;
- drumul parcurs de eroii principali (Făt Frumos, Prâslea etc.) este inițiatic;
- personajul pozitiv trebuie să treacă, de obicei, trei obstacole, cifra trei fiind o cifră fatidică întâlnită des în basme;
- cunoaște trei formule fixe:
1. de introducere: a fost odată ca niciodată – introduce cititorul într-o lume fantastică;
2. mediană merse ce merse, că înainte mult mai este sau cum mergea el așa;
3. de încheiere: și încălecai pe-o șa, si spusei povestea așa – îl scoate pe cititor din lumea fantastică reintroducându-l în lumea reală…
Vezi SURSE
No Comments Yet