Definiție: Opera epică de mare întindere în care binele se confruntă cu răul și învinge întotdeauna, se numește basm. Basmul aparține literaturii populare prin urmare este o creație anonimă, fără autor, care are mai multe variante. acțiunea se petrece într-un timp imemorial și începe în lumea reală, continuându-se pe un alt tărâm.

Particularități ale basmului:

  • acțiunea se desfășoară linear, prin adăugare de episoade;
  • narațiunea este la persoana a III-a, și se face de către un narator omniscient;
  • timpul nu este definit;
  • este redată lupta dintre bine și rău cu victoria binelui asupra răului;
  • se întâlnesc personaje fantastice, urâte la chip și cu forță ieșită din comun, care reprezintă răul;
  • binele este întruchipat de personaje pozitive, care reprezintă idealul de frumusețe fizică și morală a poporului român;
  • acțiunea începe în lumea reală și se continuă într-o lume fantastică, în tărâmul de dincolo.
  • acțiunea se amplifică treptat;
  • drumul parcurs de eroii principali (Făt Frumos, Prâslea etc.) este inițiatic;
  • personajul pozitiv trebuie să treacă, de obicei, trei obstacole, cifra trei fiind o cifră fatidică întâlnită des în basme;
  • cunoaște trei formule fixe:
1. de introducere: a fost odată ca niciodată – introduce cititorul într-o lume fantastică;
2. mediană merse ce merse, că înainte mult mai este sau cum mergea el așa;
3.  de încheiere: și încălecai pe-o șa, si spusei povestea așa – îl scoate pe cititor din lumea fantastică reintroducându-l în lumea reală…

Vezi SURSE