Dintre toate personajele dramei, Despot-vodă este cel mai bine conturat, în stil romantic. Fiu de pescar din Creta, Despot este tipul de aventurier des întâlnit în secolul al XVI-lea.

Creând un personaj atât de complex din perspectiva esteticii romantice, Alecsandri a știut să facă din el sursa principală a unui conflict de mare tensiune. Cele două coordonate ale dramei – personajul și conflictul – sunt într-un raport complementar.

Ca orice personaj romantic, Despot este construit din contraste. La începutul piesei, el este un personaj puternic ale cărui acțiuni sunt determinate de ambiția și setea de mărire. Ajuns în Moldova,  el își expune planurile grandioase, care se dovedesc până la urmă utopice. Despot atinge momente de reală măreție, ca gândire, ce pa să contrazică setea lui de putere și lipsa de scrupule. El visează să înființeze o universitate în Moldova și să scape țara de tirania jugului otoman.

Însetat de putere inteligent și viclean lingușitori ipocrit și mitoman des pot recurge la șiretlicuri și la falsuri atunci când își declină imaginare titluri de noblețe El este omul care știe să să își atingă scopul ambiția de a stăpâni prin orice mijloace.

Despot este un spirit cultivat – nu din întâmplare se înconjoară de câțiva savanți umaniști. El este totodată un om de lume și un oștean dibaci – demonstrația de călărie nemaipomenită spre stupoarea lui Lăpușneanu care credea că va scăpa de el când încerca un cal nărăvași. Știe, de asemenea, să speculeze triumful și să fie galant, curtenitor față de fiica lui Moțoc, Ana, făcându-i jurăminte de dragoste ce vor fi curând încălcate. Ele nu sunt însă gratuite și urmăresc o țintă precisă: să se folosească de Moțoc pentru a ajunge la putere. Demagog, el invocă amintirea lui Ștefan cel Mare și declară că vrea neatârnarea Moldovei și să participe la o cruciadă antiotomană care să refacă Imperiul Roman de Răsărit. Dar în spatele tuturor acestor fraze frumos meșteșugite se ascundă uzurpatorul.

Aruncat în închisoare el va reflecta nu fără ironie la soartă și va reuși să scape recurgând la un tertip, schimbarea hainelor. Carminei,  soția lui Laski, îi face aceleași jurăminte mincinoase ca și Anei spre a-i înlesni târgul cu soțul ei căruia îi promite Hotinul. Cavalerul care pretinde a fi nobil și cu o educație înaltă e lipsit de orice demnitate acceptând să fie vasal numai să poată ocupa tronul.

Ajuns domn, se instaurează ca monarh absolut. Amenințat de întoarcerea lui Tomșa, părăsit pe rând de boieri, Despot reflectează la deșertăciunea lucrurilor dar nu are consecvență, trufia mascându-i frica și lașitatea. La apariția Anei care se retrăsese la mănăstire încearcă din nou s-o convingă de sentimentele sale cu scopul de a redobândi ajutorul tatălui acesteia, Moțoc. Momentul final se apropie Despot urmând să se predea lui Tomșa.

Deznodământul îi aduce pe scenă pe principalii protagoniști, lovitura de teatru rezolvând lucrurile. Despot își leapădă coroana și o așază pe Carmina, ucisă de soțul ei, simbolic pe tron, într-un gest suprem de dreptate față de promisiunile făcute acesteia. Tirada și gestul cu care își scoate coroana și își leapădă sabia sunt pur teatrale.

Deși lipsit de unitate caracterologică, Despot este tipul romantic al aventurierului îndrăzneț și uzurpatorului viclean, al seducătorului cinic, reprezentând una dintre cele mai reușite figuri ale lui Don Juan din literatura română.

vezi SURSE