După sens, interjecțiile pot fi clasificate astfel:

I. Interjecții care redau stări sufletești și senzații:

  • admirație –a! ah! bre! ehe! mă! ti!
  • ciudă – iii! phii! ti! uf! măi!
  • durere – au! ah! of! vai! văleu!
  • dispreț – ptiu!, halal!
  • deznădejde – a! vai! oh!
  • entuziasm, aprobare – bravo! ura!
  • frig – brr!
  • îndoială, nesiguranță – de! hm!
  • mâhnire – a! of!
  • mirare, uimire – aa! au! bre! ha! mă! o! oho! phii! ptiu!
  • nemulțumire – de! eh! na! of! țț!
  • nostalgie – ehe! vai! ah!
  • oboseală – uf!
  • regret – auleu! de! hei! o! uu! va!
  • saturație, plictiseală –uh! ei!
  • satisfacție – a! ah! oh! o!
  • teamă – aoleu! brr! vai!

II. Interjecții care redau manifestări ale voinței sau dorințe

  • îndemn, ordin – hai! haide! hei! stop!ho! aho! halt! pst! st! țist!
  • chemarea, îndemnarea sau oprirea animalelor – cea! pis! câț! cuțu! ho! pui!
  • adresare, atragerea atenției – ei! fa! măi! băi! bă! bre! pst! alo!
  • atragerea atenției asupra unui lucru sau fapt – ia! iaca! iată!

III. Onomatopeele

  • acte fiziologice omenești – gogâlț! hap! sfor! pleasc!
  • sunete emise de animale – behehe! bâz! câr! clonc! cri! cucu! cucurigu! ga, ga! guiț! miau! ham! mac! mor! etc
  • sunete și zgomote din natură – boc! buf! cioc! huț! pleosc! poc! tronca-tronca! tic-tac! etc