După sens, interjecțiile pot fi clasificate astfel:
I. Interjecții care redau stări sufletești și senzații:
- admirație –a! ah! bre! ehe! mă! ti!
- ciudă – iii! phii! ti! uf! măi!
- durere – au! ah! of! vai! văleu!
- dispreț – ptiu!, halal!
- deznădejde – a! vai! oh!
- entuziasm, aprobare – bravo! ura!
- frig – brr!
- îndoială, nesiguranță – de! hm!
- mâhnire – a! of!
- mirare, uimire – aa! au! bre! ha! mă! o! oho! phii! ptiu!
- nemulțumire – de! eh! na! of! țț!
- nostalgie – ehe! vai! ah!
- oboseală – uf!
- regret – auleu! de! hei! o! uu! va!
- saturație, plictiseală –uh! ei!
- satisfacție – a! ah! oh! o!
- teamă – aoleu! brr! vai!
II. Interjecții care redau manifestări ale voinței sau dorințe
- îndemn, ordin – hai! haide! hei! stop!ho! aho! halt! pst! st! țist!
- chemarea, îndemnarea sau oprirea animalelor – cea! pis! câț! cuțu! ho! pui!
- adresare, atragerea atenției – ei! fa! măi! băi! bă! bre! pst! alo!
- atragerea atenției asupra unui lucru sau fapt – ia! iaca! iată!
III. Onomatopeele
- acte fiziologice omenești – gogâlț! hap! sfor! pleasc!
- sunete emise de animale – behehe! bâz! câr! clonc! cri! cucu! cucurigu! ga, ga! guiț! miau! ham! mac! mor! etc
- sunete și zgomote din natură – boc! buf! cioc! huț! pleosc! poc! tronca-tronca! tic-tac! etc
No Comments Yet