După sens, interjecțiile pot fi clasificate astfel:

I. Interjecții care redau stări sufletești și senzații:

  • admirație a! ah! bre! ehe! mă! ti!
  • ciudăiii! phii! ti! uf! măi!
  • durere au! ah! of! vai! văleu!
  • disprețptiu!, halal!
  • deznădejde a! vai! oh!
  • entuziasm, aprobare bravo! ura!
  • frigbrr!
  • îndoială, nesiguranță de! hm!
  • mâhnire a! of!
  • mirare, uimire aa! au! bre! ha! mă! o! oho! phii! ptiu!
  • nemulțumirede! eh! na! of! țț!
  • nostalgie ehe! vai! ah!
  • oboseală uf!
  • regret auleu! de! hei! o! uu! va!
  • saturație, plictisealăuh! ei!
  • satisfacție a! ah! oh! o!
  • teamăaoleu! brr! vai!

II. Interjecții care redau manifestări ale voinței sau dorințe

  • îndemn, ordinhai! haide! hei! stop!ho! aho! halt! pst! st! țist!
  • chemarea, îndemnarea sau oprirea animalelor cea! pis! câț! cuțu! ho! pui!
  • adresare, atragerea atențieiei! fa! măi! băi! bă! bre! pst! alo!
  • atragerea atenției asupra unui lucru sau faptia! iaca! iată!

III. Onomatopeele

  • acte fiziologice omeneștigogâlț! hap! sfor! pleasc!
  • sunete emise de animalebehehe! bâz! câr! clonc! cri! cucu! cucurigu! ga, ga! guiț! miau! ham! mac! mor! etc
  • sunete și zgomote din naturăboc! buf! cioc! huț! pleosc! poc! tronca-tronca! tic-tac! etc