DEFINIȚIE: Este partea secundară de propoziție care arată cauza unei acțiuni, stări sau însușiri.

Cânta de bucurie.     →    cauza unei acțiuni
A rămas încremenit de așa frumusețe.    →    cauza unei însușiri
Fata, roșie de emoție, lăsă capul în jos.     →    cauza unei stări

ÎNTREBĂRI Complementul circumstanțial de cauză răspunde la întrebările din ce cauză? din ce pricină?

REGENTUL COMPLEMENTULUI CIRCUMSTANȚIAL DE CAUZĂ Complementul circumstanțial de cauză determină:

1.un verb 

Unii oameni călătoreau de plăcere.    →   verb predicativ
A plecat țipând de ciudă.    →    verb la gerunziu
Fata se uita încruntată de supărare.    →    verb la participiu, cu valoare adjectivală

2. locuțiune verbală 

Nu-și mai încape în piele de fericire.

3. adjectiv

Era lihnită de foame.

PRIN CE SE EXPRIMĂ UN COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE CAUZĂ

1.substantiv în Ac, precedat de prepoziția de

Le plângi de milă când îi vezi.

2. substantiv în G cu locuțiune prepozițională din cauza, din pricina

S-au supărat din cauza Mariei.

3. pronume personal în G

Din pricina ei s-au făcut multe jertfe.
Florile au fost culese de către cineva.

4. pronume demonstrativ, relativ, nehotărât în G

Din cauza acesteia  nu am mers în excursie.
Aceasta este fata din pricina căreia am căzut.
Nu m-am dus la școală din cauza altuia.

5. pronume posesiv în Ac

Am căzut din cauza sa.

6. pronume personal în Dativ, forma neaccentuată (atonă)

N-am cumpărat nimic din pricina–i.

7. numeral cardinal

Am luat notă mică din cauza celor trei.

8. adjectiv în acuzativ cu prepoziție

Fata era vestită de frumoasă.

9. verb la gerunziu

Văzând că nu sunt, a ieșit afară.

TOPICA ȘI PUNCTUAȚIA

Când  stă după regent, complementul circumstanțial de cauză nu se desparte prin virgulă.

Când  stă înaintea regentului, complementul circumstanțial de cauză se desparte prin virgulă