Activitatea literară

Prima perioadă este legată de revista ieșeană Viața românească, condusă de Garabet Ibrăileanu,  cel care va influența cariera Hortensiei Papada Bengescu.

După primul război mondial, Hortensia Papadat Bengescu  se aproprie de cercul literar Sburătorul al lui Eugen Lovinescu, cel care va modela considerabil  cea de-a doua perioadă literară a scriitoarei.

Primele apariții au fost culegeri de nuvele și schițe sau scurte romane:

Ape adânci – 1919
Sfinxul – 1920
Femeia în fața oglinzii – 1921
Balaurul – 1923
Romanță provincială – 1925
Desenuri tragice – 1927

Proza din această perioadă anunța orientarea scriitoare spre proza psihologică, însă ele par mai mult niște jurnale intime, în care autoarea încerca să-și descrie propriile trăiri și sensibilități.

Au urmat romanele din ciclul Hallipa, cea de-a doua cronică de familie din literatura română, după Duiliu Zamfirescu (ciclul Comănăștenilor – Viața la Țară, Tănase Scatiu, În război)

Fecioare despletite – 1926
Concert din muzică de Bach – 1927
Drumul ascuns – 1932
Rădăcini – 1938
Logodnicul – 1935, nu face parte din ciclul Hallipa

Această perioadă, puternic influențată de modernismul lui Lovinescu, se caracterizează printr-o observare tot mai atentă a lumii sub raport psihologic.

HP Bengescu a mai scris piese de teatru și poezii în limba franceză.

Proza Hortensiei Papadat Bengescu se deosebește de tot ceea ce se scrisese până atunci. Alături de Liviu Rebreanu, scriitoarea a contribuit la dezvoltarea romanului românesc modern.  Ciclul Hallipa deschide seria romanelor psihologice.

În romanele sale din Ciclul Hallipa, prozatoarea prezintă un stadiu nou al dezvoltării burgheziei. Personajele sunt fiii celor care au acumulate avere pornind de jos și s-au luptat să o sporească și mențină și la care se simte oboseala . Pentru înaintași, banul era valoarea la care se raportau. Pentru urmași, care dispun de capital, preocuparea centrală este să cheltuiască și să descopere avantajele pe care averea le oferă.  Pentru ei, perioada de acumulare s-a încheiat. Însă averea nu aduce după sine recunoșterea socială, de aceea personajele își vor canaliza toate energiile în acest scop.

Scriitoarea prezintă excepții, cazuri particulare la limita anormalității. Boala este o temă frecventă un leit motiv, un simbol al generației aflate în declin. Boala reflectă secătuirea resurselor fizice și morale ale personajelor.

Analiza psihologică este procedeul artistic cel mai utilizat de autoare în care descrie și studiază reacțiile sufletești ale personajelor. Un alt procedeu este introspecția, când personajul se analizează singur, fără ca autorul să intervină. Acțiunea este prezentată prin intermediul reflectării ei în conștiința personajelor – personaje-reflectori .

Structură și compoziție

Concert din muzică de Bach, al doilea roman din ciclul Hallipa, readuce câteva dintre personajele din Fecioare despletite. Romanul se structurează pe două planuri care se întretaie în unele puncte:

  1. pregătirea concertului de către Elena Drăgănescu, la care urma să participe toată lumea „bună” a Bucureștiului.
  2. evoluția lui Lică Petrescu, zis Trubadurul, rudă îndepărtată a Elenei Drăgănescu, tânăr energic și ambițios, care își va atinge scopul în viață.

Subiectul

Romanul are o acțiune redusă, scopul autoarei fiind acela de a analiza psihologic personajele. Nu ceea ce se întâmplă contează, ci reacțiile sufletești ale personajelor.

Concertul, în sine, este un pretext narativ, o modalitate de a stabili o legătură a povestirii. Pe fundalul acestor pregătiri, personajele se derulează acțiunea: eforturile Elenei Drăgănescu de a organiza concertul și idila dintre Elena Drăgănescu și muzicianul Marcian, evoluția spectaculoasă a lui Lică Trubadurul, tatăl Siei, și înmormântarea Siei, care moare în urma unei intervenții chirurgicale provocate de o sarcină cu probleme.

Cu ajutorul retrospectivei, autoarea prezintă copilăria urâtei Siei, crescută de tatăl ei, până când Lina o ia în casa sa. Profesorul Rim aspiră la o relație erotică cu Sia, în realitate fiica doctoriței Lina, care o născuse în secret, înainte de căsătorie, după o relație cu Lică. După aflarea secretului, Lia o alungă pe Sia. Paralel cu drama Siei se consumă cea a prințului Maxențiu, căsătorit cu Ada Razu,  făinăreasa. Cumpărat de Ada pentru titlul său de noblețe, Maxențiu este bolnav de tuberculoză și începe să se complacă în boală.  El este perfect conștient de toate acțiunile soției sale și de relația acesteia cu Lică, însă este prea slab și lipsit de voință pentru a se împotrivi.

Incipitul cuprinde vizita pe care Mini o face prietenei sale, doctorița Lina Rim, la noua locuință a acesteia. Mini, unul dintre personajele-reflect0r, care prezintă, încă de la începutul romanului, prin prisma conștiinței ei feminine, dar și prin conversație de salon celelalte personaje.

Cuplurile din roman, căsătorite din interes, aspiră către împlinirea erotică în afara relațiilor oficiale. Astfel, Elena Drăgănescu își dorește o viață alături de Marcian. Ada Razu, disprețuindu-și soțul bolnav, începe o relație erotică cu Lică Trubadurul, pe care îl face instructor de echitație și care, mai târziu ajunge deputatul Basil Petrescu În romanul următor, Drumul ascuns, Lică ajunge prinț-consort. Și profesorul Rim, în pofida vârstei, o dorește pe Sia.

Perspectiva narativă

Romanul HP Bengescu poate fi considerat o deschidere de drum (E. Lovinescu) în care proza lirică, subiectivă este înlocuită de cea obiectivă, cu autor auctorial, omniscient dublat de personajele reflector, prin conștiința cărora se filtrează lumea, chiar dacă într-un mod subiectiv.

Personajele

Personajele pot fi, cu ușurință, înscrise în galeria parveniților, a snobilor care aspiră la recunoașterea socială, dar și a bolnavilor închipuiți.

Aproape toate personajele sunt suferinde, trupește și sufletește, însă ceea ce contează cel mai mult este reacția lor în fața bolii și a celorlalți.

Personajele își duc existența pe două nivele:

  • un nivel al convențiilor, al relațiilor oficiale, de suprafață
  • un nivel al trăirilor profunde, al relațiilor ilegale,vicioase și al bolii devastatoare.

Fiecare personaj are două fețe – o mască socială și un secret ascuns. Fiecare relație oficială ascunde o relație imorală dar care va reuși să creeze personajului un echilibru interior.

Prezentarea personajelor are o anumită discontinuitate, ce dezvălui noi trăsături. Personajele sunt mult mai bine puse în lumină prin retrospecție (ca în cazul Siei), monologului interior și introspecție.

„Tensiunea este psihologică, și deopotrivă socială. Indică în tot cazul existența unui conținut sufletesc puternic […] a unei individualități rebele care împiedică, de pildă, pe calculata Ada, pe seducătorul Lică sau pe tuberculosul Maxențiu să se plieze până la capăt, fără ezitare, normele grupului social.” (Nicolae Manolescu, Arca lui Noe)

 Vezi SURSE