DEFINIȚIE: Conjuncția este partea de vorbire neflexibilă care exprimă raporturi de coordonare sau de subordonare între două propoziții, raporturi de coordonare între două părți de propoziție sau între o parte de propoziție și o propoziție.

Conjuncția are în propoziție numai rol de coordonare, iar în frază rol de coordonare sau subordonare.

FELUL CONJUNCȚIILOR

A. Conjuncții principale

  1. copulative    – și, nici,  nu numai               – nu se pune virgulă înaintea lor
  2. adversative – dar, iar, însă, ci, totuși       – se pune virgulă înaintea lor
  3. disjunctive   – sau, ori                                – nu se pune virgulă înaintea lor
  4. conclusive    – deci, așadar, prin urmare – se pune virgulă înaintea lor

B. Conjuncții secundare: ca să, că, să, când, cum, unde, fiindcă, deoarece, dacă

C. conjuncții simple:   ci, dar, fie, iar

D. conjuncții compuse: ca să, ci și

ALTE PĂRȚI DE VORBIRE CU VALOARE DE CONJUNCȚIE

  1. adverbe relative interogative: când, cum, încotro, unde
  2. alte adverbe sau locuțiuni adverbiale: așadar, deci, de aceea, drept aceea, prin urmare, în concluzie, în consecință, în schimb, doar, pasămite
  3. pronume relative interogative: cine, care, ce
  4. pronume nehotărâte: orice, oricare
  5. locuțiunea prepozițională: împreună cu

LOCUȚIUNI CONJUNCȚIONALE

Sunt grupuri alcătuite din două sau mai multe  cuvinte care prezintă o unitate de sens și cu rol de conjuncție: fără să, cu toate că, după ce, măcar că/să, în afară că, chiar dacă, de parcă, înainte de/să, pentru că, pe lângă că, fără ca, fără ca să, din cauză că, din pricină că, în caz că, în loc să, cu toate că, în ce chip, cât timp, ori de câte ori, de vreme ce, pe măsură ce, după ce, până ce, de îndată ce, imediat ce, numai ce etc.

FELUL CONJUNCȚIILOR DUPĂ ROLUL LOR

A. Coordonatoare

  1. copulative    – și, nici,  nu numai               – nu se pune virgulă înaintea lor
  2. adversative – dar, iar, însă, ci, totuși       – se pune virgulă înaintea lor
  3. disjunctive   – sau, ori                                – nu se pune virgulă înaintea lor
  4. conclusive    – deci, așadar, prin urmare – se pune virgulă înaintea lor

B. Subordonatoare (doar la nivel de f r a z ă)

  1. de loc: unde, de unde, oriunde, pe unde, până unde, încotro, dincotro
  2. de timp: când, de când, pe când. până când, pe câtă vreme, cum, de cum, îndată ce, în timp ce, odată ce, ori de câte ori, pe măsură ce, până ce, până să
  3. de cauză: căci, de vreme ce, deoarece, fiindcă, din cauză că, din moment ce, din pricină că, întrucât, pentru că
  4. de scop: de, ca să, pentru ca să, să
  5. de mod: cât, de cât, cum, după cum, precum, fără să
  6. de condiție: că, dacă, de, să
  7. de concesie: cu toate că, chiar de, chiar dacă, măcar că, deși
  8. consecutive: încât, de, să