GENEZA Drama Despot–vodă a fost scrisă în iarna anului 1878-1879, când poetul împlinea 60 de ani. Prin urmare Drama Despot-vodă apare ca o operă de maturitate artistică deplină scrisă la vârsta experiențelor estetice verificate.

Despot-vodă este pusă în scenă în seara zilei de 30 septembrie 1879. Alecsandri mărturisește că s-a simțit atras de „figura originală acestui Domn, precum și de trecerea fulgeroasă prin istoria Moldovii”.

CARACTERUL ROMANTIC AL DRAMEI

Alexandria își caracterizează el însuși eroul drept un personaj excepțional în împrejurări excepționale. Evoluția conflictului dramatic, personajele, întâmplările și situațiile care concură la închegarea drum a lui Alecsandri pledează în favoarea caracterului romantic al acestei drame.

PARTICULARITĂȚILE ȘI DRAMATISMUL DRAMEI

Conflictul se instituie și să definește încă din primele scene într o scurtă expozițiune Plăieșii Limba Dulce și Jumătate stau de vorbă, pregătind astfel intrarea în scenă a lui Despot, eroul principal. Aflăm că acesta a venit în Moldova cu gândul de a înlătura de la tron pe Alexandru Lăpușneanu.

Replicile dintre de Despot și Laski în care Laski îl îndemna pe cel din urmă să meargă la Suceava introduc intriga generatoare a conflictului pe lângă conflictul tradițional dintre domnie și boieri vom întâlni în piesă elemente ale unui conflict izvorât din complexitatea caracterului eroului principal. Trăsătura romantică fundamentală a dramei trebuie căutată în evoluția conflictului.

ACȚIUNEA Partea întâi cuprinde primele trei acte și sunt structurate ascendent în favoarea eroului principal, care, depășind toate obstacolele, face dovada unor calități excepționale: voință, hotărâre, elocință, inteligență etc. Această primă parte va culmina cu înfrângerea lui Lăpușneanu și încoronarea lui Despot. Din acest moment, partea a doua va înregistra, în actul al IV-lea și al V-lea o curbă descendentă, fiecare act și scenă apropiind acțiunea de deznodământ.

Cu o putere remarcabilă de a impresiona, convingător și meșter la vorbă, Despot îi cucerește repede pe boierii aflați la vânătoare, dovedindu-le cu acte că este urmaș al lui Iacob Eraclitul, fostul suveran al insulelor Samos și Paros. Lăpușneanu încearcă de două ori să-l piardă, însă Despot dovedește prezență de spirit. Despot este pe punctul de a-și atinge scopurile. Complotează cu Moțoc, pe a cărui fiică, Ana, Despot o ceruse în căsătorie, dar Lăpușneanu îl arestează și-l condamnă la moarte. Aflat în pușcărie, este vizitat de Ciubăr, un nebun cu pretenții de domnie, pe care-l păcălește să-și schimbe hainele, evitând astfel moartea. Fuge în Ardeal, unde se adăpostește în castelul lui Laski. Urmărit de supușii lui Lăpușneanu, Despot joacă farsa morții. Cu ajutorul lui Laski și al altor aventurieri, Despot se întoarce în Moldova și ia, în sfârșit tronul, fiind în culmea puterii.

În partea a doua a acțiunii se înregistrează o răsturnare a forțelor conflictului. Datorită calităților sale, Despot adunase în jurul său, punându-le împotriva Lăpușneanului, importante forțe politice și militare: în primul rând boierii pământeni în frunte cu Moțoc, dar cu excepția lui Tomșa; a cucerit chiar o parte a mulțimii dăruind-o cu bani și uimind-o cu faptele sale pline de curaj; neprecupețind influența femeilor, prin Carmina dobândind sprijinul prefectului Regal Zay, iar prin Ana ajutorul lui Moțoc. În fiecare dintre aceste alianțe s-a arătat a fi un subtil diplomat și fin cunoscător al naturii umane.

Cu eroul romantic Despot se petrece o răsturnare valorică: aproape toate calitățile dovedite până acum se preschimbă în contrariul lor și proaspătul domnitor își pierde pe rând aliații. Explicația e una singura atât în planul fapte lor, cât și în planul estetic: eroul romantic e orbit de puterea abia câștigată. Despot, omul care intuise cu atâta precizie situații complicate anticipându-le desfășurarea, are naivitatea să creadă că titlul dobândit e suficient pentru a stăpâni.

Despot face greșeală după greșeală și semne ale decăderii nu întârzie să apară. întâi e descoperit Ciubăr-Vodă care călugărit participă la un ceremonial popular de care Domnul face haz, ultragiind demnitatea poporului. Ciubăr îi prezice un sfârșit nu prea îndepărtat. Apoi domnitorul nu își ține cuvântul dat Anei, pretextând că trebuie să contracteze o căsătorie cu un vlăstar regesc și pierde astfel un aliat important pe vornicul Moțoc. Mai mul, Despot dezarmează oștenii pământeni păstrând doar soldații plătiți, ridică haraciul către Sultan cu 10.000 de galbeni și acceptă o vasalitate deplină față de acesta făcând-i pe boieri să-l părăsească.

Blestemul lui Ciubăr este expresie a rupturii totale a lui Despot de țara și poporul pe care le conduce, expresie a consecinței nesocotirii legilor nescrise ale pământului, ale obiceiurilor și credințelor populare. Astfel, boierii trec în tabăra lui Tomșa, devenit acum principala forță ce se opune eroului. În această regrupare și reconsiderare a forțelor trebuie să se vadă atât dramatismul evoluției ulterioare a conflictului cât și marea măiestrie dramatică a autorului. Drama istorică Despot-vodă își trage dinamismul acțiunii din propria-i substanță. Nici o forță exterioară nu intervine. Cu aceleași energii reorganizate Alecsandri conduce cu dibăcie conflictul a cărui intensitate dramatică crește continuu.

Părăsit de toți aliații săi, Despot încearcă să-i mituiască pe cetățenii Sucevei veniți în frunte cu Limba Dulce și Jumătate să ceară deschiderea Porților, dar e nevoit să suporte disprețul demnității populare prin Limbă Dulce. Sfârșitul este aproape. Tomșa intră în cetate. Despot îl uimește pe Tomșa eliberându-i copilul zălogit, pe Ilias, dar boierii și poporul cere moartea uzurpatorului de lege.

Despot își joacă ultima carte. Punând la contribuție atâtea calități dovedite de-a lungul acțiunii, el încearcă să se salveze. Moartea neașteptată a eroului după ce dobândise prin elocință iertarea acelorași judecători care îl condamnaseră cu câteva clipe mai devreme încheie o evoluție dramatică spectaculoasă plină de neprevăzut, de lovituri de teatru, de pasiuni clocotitoare.

PERSONAJELE Dintre toate personajele, Despot-vodă este cel mai bine conturat din perspectiva esteticii romantice. Alcătuit din lumini și umbre, personajul are la fel de multe calități ca și defecte și însușiri. El este cel care va domina piesa de la început și până în final, fiind prezentat cu măreție chiar și în momentele sale de decădere morală.

Celelalte personaje, deși evoluează în plan secundar, sunt la fel de spectaculoase ca personajul central.

Moțoc este tipul intrigantului medieval a cărui vocație este să răstoarne și să înscăuneze domnitori. Lui i se opune Tomșa, boier patriot și iubitor de neam, atent la suferințele țării, dator să apere interesele și demnitatea poporului român.

În afară de tipul uzurpatorului și intrigantului, celelalte personaje sunt abia schițate, fapt ce se resimte și la Tomșa, singura forță care se opune cu adevărat lui Despot.

În spiritul operelor romantice, textul este înțesat de antiteze, hiperbole, comparații, repetiții, enumerații, cu o retorică de mare finețe cu efecte teatrale grandioase. Viziunea alegorică a unei Moldove mirese intră în domeniul fabulosului și al feericului.

Deși nu reușește să depășească tiparul tradițional, cu un conflict psihologic mai puțin reușit, Despot-vodă rămâne cea mai reprezentativă dramă istorică din literatura română.

 Vezi SURSE