Mihail Sadoveanu a fost considerat „cel mai descriptiv poet al literaturii române”, deoarece opera sa înfățișează frumusețea și varietatea naturii, iar peisajul se însuflețește în relație directă cu omul.

Fragmentul din opera „În pădurea Petrișorului” este o descriere, pentru că autorul înfățișează, cu mijloacele literaturii, particularitățile unui colț din natură – o pădure impresionantă prin frumusețe, prin viața de care freamătă, prin colorit, sonorități și miresme.

Descrierea se deschide printr-o imagine de ansamblu, privită din perspectiva înălțimilor. Pădurea „urcă domol coline tărăgănate” și „se ridică departe într-un pisc prăpăstios”. Toată frumusețea și tainele ei nu se dezvăluie atunci când razele soarelui îi pătrund ascunzișurile. Privirea autorului se oprește întâi „în tihla măruntă de la margine” unde „lumina se cernea în ploaie deasă și caldă a razelor”. Aici se pot vedea roiuri de musculițe, granguri și alte păsări mărunte: sticleți, pițigoi și cintezoi care pătau verdele pădurii cu coloritul divers al penelor și înfiorau văzduhul cu trilurile lor.

Tot aici este vizibilă și înfiorarea vieții mărunte, mișcarea adăugându-se culorilor și sunetelor. Gâzele își încrucișează zborurile, fluturii zboară deasupra ierbii, iar, într-un culcuș, un iepure dormitează cuibărit, ascuns de ochii lumii.

Privirea scriitorului pătrunde apoi în interiorul pădurii, unde lumina ajunge mai greu, este încă umezeală, iar mișcarea vieții este prezentă „numai ici-colo” sugerată de o „chemare nedeslușită, moale, strânsă” și de „foșnetul unei gârnițe”.

Imaginile vizuale rețin atenția, nu atât prin forme, cât prin efectele de lumină: „lumina se cernea”, îi sticleau penele ca gălbenușul oului”, „cu pete de sânge”. Aceste imagini sunt realizate prin epitete, cele mai multe cromatice, comparații.

Imaginile auditive sunt și ele realizate prin epitete, fie al substantivelor, fie al verbelor, uneori antepuse determinantul sau organizate în enumerații: „șuiet adânc”, „fluierări gâlgâite”, răsunet lung”, „fremătau melodios chemările”, „chemare nedeslușită, moale, strânsă”.

Prin  toate imaginile artistice, Sadoveanu creează o atmosferă de liniște și pace, de armonie desăvârșită, în concordanță cu calmul și liniștea autorului.