Dramaturgia lui Camil Petrescu contribuie la dezvoltarea dramaturgiei românești din perioada interbelică prin lărgirea temelor abordate și a tipologiilor personajelor a căror necesitate imperioasă imperioasă de absolut este generatoare de conflicte.

GENEZA Jocul ielelor a fost scrisă în mai multe versiuni în 1916-1918, terminată în versiunea finală în 1945. O întâmplare banală – bătaia cu flori de la șosea, din mai 1916 – stârnește în sufletul autorului reacții puternice de revoltă și uimire în fața echipajelor pline de flori și femei frumoase ce striveau ziarele călcate în picioare care relatează bătălia de la Verdun*.

Scrisă doar în câteva zile, drama este în viziunea lui Camil Petrescu o dramă socială și a absolutului.

TEMA o reprezintă drama intelectualului care aspiră spre o justiție absolută care intră în confluent cu sine și cu ceilalți.

STRUCTURA Piesa cuprinde trei acte și douăsprezece tablouri și scene pe parcursul cărora se dezvoltă un conflict bine gradat care se va rezolva prin sinuciderea personajului principal, Gelu Ruscanu. Scrisă pentru a fi reprezentată pe scenă, singura intervenție a scriitorului se face prin intermediul didascaliilor.

SUBIECTUL Fiind o dramă de idei, acțiunea este redusă, iar conflictul este intern, confruntările se dezvoltă în planul conștiinței. Acțiunea se desfășoară în mai 1914, iar și se se centrează pe ideea de iubire, adevăr, justiție privite în mod absolut.

Personajul principal, Gelu Ruscanu, este director al ziarului Dreptatea socială, organ al partidului socialist. El se află în posesia unui document compromițător despre ministrul justiției Șerban Saru-Sinești pe care vrea să-l facă public prin intermediul ziarului său în numele dreptății sociale și al adevărului.  Documentul este, de fapt, o scrisoare de dragoste trimisă lui Ruscanu de către soția ministrului de justiție, Maria Saru-Sinești, în care aceasta îi povestea cum soțul său a devenit bogat după ce și-a ucis o mătușă bătrână, Manitti, adăpostită în casa lui, și i-a distrus testamentul.

Însă intransigența lui Ruscanu se lovește de alte obstacole. El este capabil să răspundă energic în fața agenților de siguranță veniți în redacția ziarului, însă intervenția mătușii sale care-i fusese ca o mamă îl descumpănește. Ea îi destăinuie lui  Gelu Ruscanu cum tatăl său, Grigore Ruscanu, care reprezenta un sprijin moral pentru el, delapidase bani de la o societate din cauza unei actrițe oarecare. Singurul care cunoștea povestea era secretarul lui GrigOre Ruscanu, Saru-Sinești, care l-a ajutat să plătească datoria, evitând, astfel, dezonoarea. Însă salvarea nu vine fără un preț. Saru-Sinești a păstrat o dovadă a fraudei comise pe care este dispus să o distrugă în schimbul tăcerii lui Gelu Ruscanu.

Intervine un alt amănunt delicat. Publicarea scrisorii ar compromite public pe Maria Sinești, cea care-l iubea pe și-i trimisese scrisoarea. Cu toate acestea, Ruscanu este de neclintit Dreptatea este deasupra noastră și e una pentru toată lumea și toate timpurile.

În fața atâtor obstacole, ideea de justiție devine un fel de mira, de obsesie, așa cum observa Praida, unul dintre redactorii ziarului: Dumneata pari obsedat de ideea de lege, de ideea de dreptate, așa pură…

Pozițiile se delimitează treptat: Ruscanu aspiră către o justiție universală , deasupra istoriei aplicată oricând și oriunde, spre deosebire de Praida care vede utilitatea în funcție de folosul adus progresului social și uman.

Drama de conștiință a lui Ruscanu, care sfârșește în sinucidere, este un joc al ielelor cărora „nu le place să fie văzute goale de muritori”.   Mitul purității in abstracto**  e denunțat, în final, chiar de Ruscanu Jocul ielelor?…Un joc…un joc…și eu victima acestui joc…Victima acestui negoț cu idei…

Idealul suprem lui Gelu Ruscanu este înfăptuirea dreptății absolute, obiectiv abstract, conceput ca o problemă de conștiință.

Drama a fost interpretată ca o meditație asupra incompatibilității dintre exigențele unei morale absolute , absurde și realitatea concretă.

*Verdun = orășel în nord-estul Franței în care avut loc cea mai lungă și dură bătălie din primul război mondial (21 februarie – 18 decembrie 1916)
**in abstracto (lat.) = în mod abstract

 

Vezi SURSE