Pentru a realiza ritmul și rima și a da efecte melodice și stilistice versului său, Eminescu recurge frecvent la licența poetică, modificând unele forme gramaticale:

  1. formele de plural ale substantivului: pasuri, snopuri, muști (muște), stânce, inime
  2. formele de plural ale adjectivului: gândiri arhitectonici, cărări netezi, cânturi melancolici, gene lunge
  3. forme verbale:
În zadar guvernă regii […] (Egipetul)
                              Privea în zare cum pe mări
                              Răsare și străluce  (Luceafărul)
  1. conjunctivul fără să (pseudoimperativ, cum îl numeaTudor Vianu)
Vîntu-n trestii lin foșnească
Un duioasa apă sune    (Lacul)