TRĂSĂTURI GENERALE:

LIMBAJUL CULT LIMBAJUL POPULAR

este fixat în scris, dar are și variantă orală (prelegeri, dizertație, dezbatere)

are drept element definitoriu oralitatea

 

este elaborat, presupune structuri complexe

 

text spontan, cu o mare simplitate structurală

 
text normat (gramatical)

text non-gramatical (norme ale limbajului popular care sunt paralele cu normele limbajului cult și ale textului scris)

este unitar – funcționează pe baza normei unice supra-dialectale (se cristalizează treptat în secolele XVI-XIX pe baza graiului muntenesc

este fluid, dar, în același timp, conservator, arhaic
diversificare stilistică

diversificare teritorială, dar omogenitate stilistică

LA NIVEL LEXICAL

Limbajul popular poate exista și la nivel citadin. Elemente ale limbajului popular au migrat în limbajul familiar (colocvial)

Nu trebuie confundat limbajul popular cu cel regional:

limbajul popular – circulație extinsă

limbaj regional – arie restrânsă de circulație

LIMBAJ POPULAR LIMBAJ REGIONAL LIMBAJ CULT
nea omăt zăpadă
de-ale gurii potol hrană, mâncare
parale crăițari, zlot, lovele bani

 

LA NIVEL FONETIC

  • forme iotacizate (specific Munteniei) – auz, văz;
  • reducerea corpului fonetic – articolul hotărât masculin – băiatu’, domnu’

                                                 – reduceri silabice – dom’le;

  • confuzii între consoane m/n;
  • reducerea grupurilor consonantice – delicvent;
  • reducerea diftongilor (monoftongare) – ea- a dasupra, eu[jeu] – io.

LA NIVEL MORFOLOGIC

  • prezentul dramatic – tipic pentru oralitate;
  • persoana aII-a singular este forma de a generaliza și dramatiza dialogul cu sine;
  • prezența indiciilor care încadrează povestirea în timp și loc: amu, aci, acu etc;
  • construcții cu valoare de dativ – au dat drumu la oi.

LA NIVEL SINTACTIC

  • sintaxă simplificată – propoziții principale și independente;
  • coordonare foarte clară – prin juxtapunere
  • subordonare, frecvent temporală;
  • elipsa verbelor – limbajul popular este brevilocvent*;
  • repetiție – cel mai adesea verbe (dinamizează acțiunea)
  • repetiție sinonimică și pleonastică;
  • stilul direct nelegat – dramatizarea povestirii.

 

*brevilocvent = concis, lapidar, scurt în exprimare