Poezia modernă este prefigurată de Baudelaire, prin Les Fleurs du Mal (Florile răului) – 1857.

Este caracterizată de un dramatism agresiv, de ruptura dintre semnificat și semnificant, ce duce la dezordine, fragmentalism, metamorfoză. Apare un tip de fantezie dictatorială, în care poetul ignoră publicul, îl șochează și îl formează printr-o estetică a urâtului care transmite sentimentul de înstrăinare și dezagregare a eu-lui (suprarealismul). Discursul poetic cunoaște o tensiune formală*, dar și o tensiune ce ține de conținut.

Subiectul liric este depersonalizat, cel care vorbește în poezie este o voce fie difuză, fie multiplă (polifonie a vocilor).

Limbajul poetic răscumpără semnul arbitrar, convențional. El încearcă să renumească lucrurile într-o infinitate de moduri. Este un limbaj în interiorul limbajului care-și instituie propria realitate.

Stilul este incongruent, din ce în ce mai condensat. Poeții moderni sunt inventatori ai unor enunțuri concentrate, reduse la enunțuri nominale.

Pentru L. Blaga, “lirismul este izvorul care curge din substantiv”, vocabula** este  substanță care tinde să se cristalizeze.

Poezia modernă este mai mult o vorbire pentru sine, atingând limita hermetismului și tăcerea, unii poeți considerând-o primordială, înaintea cuvântului, alți poeți vorbind de necuvânt.

Poezia ajunge să se ambiguizeze. Uneori, relația dintre titlu și poem este ambiguă, slăbită.

Metafora s-a eliberat de retorismul poeziei romantice și a descoperit, de la simbolism încoace, puterea sugestiei.

Ea își schimbă configurația, polii semantici fiind tot mai distanțați, și construiește o lume pseudo- și trans-referențiale într-un limbaj utopic, distanțat enorm de limbajul comun, transformând poezia modernă într-o poezie elitistă.

Poezia modernă excelează prin metafora nominală (substantivală), amplă, care tinde să devină text, sinonim cu poezia.

Structura metaforei, din perspectiva morfo-sintactică

metafora apozitivă*** A=B (inedită la nivel semantic)  – vegherile noastre – site de in (L. Blaga, La curțile dorului)

metafora genitivală – BA genitiv – foarfeca ochilor despică melodia, cicoarea ochilor (L. Blaga)

metafora prepozițională  B de A mitică scamă de zare (Tudor Arghezi)

metafora verbală aud materia cântând (G. Bacovia)

 

*formal = care ține de formă (ATENȚIE – formal nu înseamnă oficial)

**vocabulă = cuvânt

***metaforă apozitivă = este o metaforă obținută prin înlăturarea articolului hotărât și a verbului a fi

Vezi SURSE