Ghiță este un personaj complex, măcinat de tentația de a se îmbogăți și dorința  de a rămâne un om cinstit. Tensiunea din interiorul îl transformă într-un om irascibil, capabil de orice. Pe de altă parte, Lică este lipsit de scrupule, abil în afacerile sale și mereu în gardă  de frica legiuitorilor și a temniței. Astfel, confruntarea dintre cei doi după proces este o confruntare între două caractere mânate de aceeași foame de bani.

La început, Ghiță îl înfruntă în mod direct pe Lică când îl întreabă de unde sunt banii, arătându-i că știe de cele două nelegiuiri comise de Lică.

Lică nu este deloc impresionat de atitudinea lui Ghiță, ci, dimpotrivă, îi râde în față recunoscând ambele acuzații, asumându-și în mod direct, condiția de „hoț”. El este lipsit de scrupule și de orice teamă că va fi prins, fiind sigur de complicitatea lui Ghiță. Lică este un fin psiholog și știe să își manipuleze adversarii și complicii, deopotrivă, răutatea sa atingând cote demonice. El observă lăcomia din ochii lui Ghiță și știe că pentru bani hangiul este în stare de aproape orice.

Deși ia banii de la sămădău, Ghiță pare să își păstreze aceeași forță interioară și ton disprețuitor. Miracolul banului alternează uneori cu imboldul de a se reîntoarce la liniștea dinainte să devină cârciumar mai ales când își dă seama că Lică nu dorește decât să se folosească de el.

Lică îl atenționează pe hangiu că cei care îi țin partea, au de câștigat, iar cei care sunt împotriva lui, au de suferit. El recunoaște că a avut o influență negativă asupra lui Ghiță, pe care îl descrie drept „om cinstit”, dar pe care l-a transformat cu ușurință în complicele său, o unealtă cu care dorește să își conducă mai departe afacerile necurate. Este modul sămădăului de a se răzbuna pe hangiu pentru încăpățânarea acestuia de a rămâne la Moara cu Noroc: „ai stat până acuma din încăpățânare; trebuie să stai de aici înainte de frică”.

Lică îl citește pe Ghiță ca pe o carte deschisă. El vede ura strânsă în sufletul hangiului și-l consideră un om inteligent, în tovărășia căruia ar putea face multe fără frică. Dar nu primește, cu toate acestea să fie tovarăș cu Ghiță, deoarece știe că are în el slăbiciunea față de femei. Este singura slăbiciune de care îi este teamă sămădăului.

Reacția hangiului la refuzul lui Lică de a-l lua tovarăș deplin este ca o declarație de război, care nu este spusă fățiș, ci în gând:

„Te crezi mai rău decât mine!? Hai să vedem! Te duc la spânzurătoare chiar dac-ar trebui să merg și eu de hăț cu tine.”